tag:blogger.com,1999:blog-3312362411976516092024-02-07T18:52:47.357+00:00ars cinematicacinefilia: incurabilăSyaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.comBlogger408125tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-28572661054255523702013-10-29T08:05:00.000+00:002013-10-29T08:05:13.117+00:00Romanian Plăcintă<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Fie că e vorba de
satiră, miştocăreală, bancuri <i>politically
incorrect</i>, umorul, subtil sau grosolan, este strâns legat de natura şi
mentalitatea românului, lucru care în ultimele secole a fost reflectat în
literatură şi teatru. Nici filmul nu a dus lipsă de comedii, mai ales în
perioada comunistă, când Grigore Vasiliu Birlic, Toma Caragiu şi Florin Piersic
încântau publicul cu filme aprobate de Partid, adesea adaptări după Caragiale.
Umorul de pe stradă însă diferea cât de cât de cel din<i> entertainment</i>, românii folosindu-se de glume pentru a se adapta şi
a înfruntă realităţile neplăcute de zi de zi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Revoluţia din ’89 a
însemnat libertate în alegerea subiectelor, dar industria filmului nu a trecut
prin ce s-ar putea numi o explozie de filme. Puţine fiind nu era loc nici
pentru comedii noi, printre cele care au ieşit numărându-se a patra parte din
seria „Liceenii”, „Miss Litoral” a lui Titus Popovici şi filmele lui Nae
Caranfil, filme cu un umor comercial şi artificial, atent construit. O altă
revuloţie, de data asta doar la nivel de cinema, are loc la începutul noului
mileniu când începe oficial Noul Val Românesc aducând cu el un număr mai mare
de filme de calitate apreciate la festivalurile internaţionale. Iar cum noul
stil a adus cu el o abordare mai realistă, cu personaje veridice care vorbesc,
se comportă şi visează aşa cum o face românul de rând, umorul acestuia, cel
vulgar/deştept/acid nu putea sa lipsească. Într-adevăr, dacă ar fi să ne luăm
după descrierea unor filme din această perioadă, România a produs mai multe
comedii decât au intenţionat regizorii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Potrivit
Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, o comedie este „o operă dramatică cu
subiect (şi deznodământ) vesel, care ridiculizează defecte, moravuri sau situaţii
caraghioase” şi nu se poate spune că Nou Val ar duce lipsă de filme care se
supun acestei definiţii, „Occident” a lui Mungiu, „A fost sau n-a fost?” a lui
Porumboiu, „Visul lui Adalbert” a lui Gabriel Achim şi desigur „Amintiri din
Epoca de Aur”. Dar ştampilă de „comedie” a fost aplicată cu zel aproape
oricărui film care prezintă urme de umor, sau macăr nu devine prea serios,
confuzie datorată probabil atât categoriilor numeroase şi diferite de umor
românesc cât şi unei nevoi de marketing. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Trebuie menţionat
că umorul este genul de concept abstract, greu de definit sau de măsurat care
stă în ochiul privitorului, şi că este posibil ca vina să fie a mea pentru
faptul că nu am reuşit nicicum să percep unele filme româneşti ca şi comedii,
deşi au existat oameni care au râs la ele, sau cel puţin aşa au raportat. Pe de
altă parte cunosc oameni care s-au distrat copios uitându-se la „Lista lui
Schindler” sau la filme snuff, ceea ce însă nu cred că ar determina pe nimeni
să le categorisească ca şi comedii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Exemplul cel mai
bun pentru filme vândute ca şi comedii deşi umorul este în doze mici este
„Moartea Domnului Lăzărescu” care de la strategia de promovare încerca să fie
prezentat ca şi cea mai bună comedia a anului în care a ieşit. Trailerul pentru
film este în totală discordanţă stilistică cu filmul, suprapunând o melodie
veselă non-diegetică (la Cristi Puiu) peste un montaj al unor momente selecte,
care astfel prezentate pare amuzante. Dar filmul este o tragedie, nu o satiră
sau o comedie neagră cum este cel mai des prezentat. Singurul zâmbet cauzat de
film ar trebui să fie un rictus rece la ideea că aceasta este realitatea. Iar
termenul de „comedie neagră” a fost aplicată oricărui film unde acţiune devine
violentă sau morbidă, cum ar fi „Din Dragoste cu cele Mai Bune Intenţii” şi
„Toată Lumea din Familia Noastră”. Cel din urmă are potenţial de comedie, din
scenariu, dar regia distruge sistematic orice tentativă de umor, pentru ca
subiectul nu este unul amuzant, toate aceste filme fiind drame după orice definiţie.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Totuşi, de unde
vine nevoia de a plasa această etichetă atât de uşor? Este doar o strategie de
marketing? Sunt prea puţine comediile româneşti? Pe langă cele menţionate
anterior mai rămân filmele lui Caranfil, „Nuntă Mută” a lui Mălăele, care este într-adevăr
o comedie neagră şi „După oameni şi melci”. Dar acestea nu sunt singurele, căci
mai este o categorie de comedii pe care încă nu am menţionat-o, filmele
MediaPro.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Noul Val Românesc
nu a fost singura mişcare cinematografică care a luat naştere la începutul
mileniului, în 2002 a avut premieră filmul „Garcea şi Oltenii”, bazat pe
serialul de sketch-uri de pe canalul Pro Tv „Vacanţa Mare”. A fost unul din
cele mai vizionate filme româneşti din acel an, a avut un succes imens la
publicul de rând şi a pus bazele formulei de producţie pe care o va folosi
Media Pro în crearea comediilor sale: un regizor străin şi un scenariu
americanizat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">După această
formulă au ieşit filme de genul „Naşa”, „Ho Ho Ho”, „S-a furat mireasa”, „Ho Ho
Ho 2”, „Minte-mă Frumos!” şi „Mamaia”; filme care au fost pe atât de apreciate de
publicul larg pe cât au fost ignorate de critici. Filme artificiale şi
diametral opuse stilisticii Noului Val, care au fost uitate după ce şi-au
terminat turul prin cinematografe în ciuda succesului pe care l-au avut.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Când spun că au
scenarii americane, nu vreau să spun că există un singur tip de comedie
americană, dar că aceste filme imită (slab) un anumit gen de film care e tipic
celor de peste ocean, şi aici mă refer la genul de comedii unde umorul se
bazează pe funcţiile corpului uman, sex, slapstick, neînţelegeri stupide,
coincidenţe şi încăpăţânarea personajelor; filme marca „Animal House”,
„American Pie”, Adam Sandler şi Rob Schneider. Iar deşi aceste filme deja sunt
cât se poate de grosolane, imitaţiile lor româneşti reuşesc să devină şi mai
grosolane. Personajele sunt atât de simpliste încât depăşesc stadiul de
stereotip reuşind să afişeze o singură calitate (seducătorul, prostul, grasa,
uşuratica etc), replicile sunt atât de forţate încât de abia se leagă (Soţul:
„Ce vrei de la mine, să-ţi iau un cal?” Soţia: „Adica eu am faţă de cal?” – din
„S-a furat mireasa”) iar actorii se chinuie atât de mult să stoarcă orice strop
de umor de suprafaţă din actoria lor încat par a face parte din echipa Saturday
Night Live. Poveştile sunt pe măsură, ele neavând nimic care să plaseze filmul
în România în mod specific şi implică mafioţi, răpiri, spargeri de bănci etc.
Iar din moment ce nu e nevoie de o sensibilitate autohtonă s-a putut apela la
regizori străini care înţeleg mai bine acest mediu, precum Sam Irvin care a
regizat „Garcea şi Oltenii” şi Jesus del Cerro care a intrat in piata din
Romania cu filmul TV „Contra Timp” si a regizat aproape toate filmele mai sus
menţionate, cu excepţia „Minte-mă Frumos!” care e regizat de românul Iura
Luncaşu, veteran al telenovelelor, film care reuşeşte să fie cel mai prost
dintr-un grup deja slab.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Cu unele excepţii,
comediile româneşti se află în două extreme, ori sunt atât de subtile cu umorul
lor încât de abia mai pot fi definite ca şi comedii, ori îl aplică atât de
grosolan şi formulaic încât ajunge să vezi trailerul pentru a deduce povestea
şi poantele. Iar iubitorului de comedii adevărate şi de calitate nu-i rămâne
decât să spere că acele exemple să aibă succes şi să dea naştere unui trend.<o:p></o:p></span></div>
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-7463834739176251422013-06-18T19:10:00.000+01:002013-06-18T19:10:47.643+01:00Ce să vedem la TIFF Sibiu 2013?<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Deşi selecţia din
acest la TIFF nu se arată prea inedită şi, într-adevăr, un număr destul de
ridicat de filme tind spre tenta comercială, privând publicul sibian de
privilegiul clujenilor de a vedea nişte filme pe care doar la un astfel de
festival se pot găsi, trebuie spus că filmele selectate, comerciale sau nu,
sunt de cât se poate de variate şi merită văzute.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">ArsCinematica vă
oferă un mic ghid despre ce filme credem noi că nu ar trebui în nici un caz să
le pierdeţi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Prima recomandare
este şi deschizătorul festivalului, <i>E
Pericoloso Sporgesi</i> a lui Nae Caranfil, regizorul român care a reuşit cel
mai bine să păstreze echilibrul între filme de public şi de auteur. Filmul nu e
nici nou şi nici cel mai cunoscut al regizorului, dar s-a bucurat mereu de
aprecierea criticilor şi a spectatorilor, iar şansa de a-l vedea pe marele
ecran probabil că nu va mai veni prea curând. Proiecţia are loc în P-ţa Mare,
Miercuri 19 Iunie, la ora 22:00.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 18px;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/rS5FhSQlkTc" width="420"></iframe></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Tot în Piaţa Mare
ar trebui să vă aflaţi şi Joi de la ora 19:30 pentru a nu pierde concertul Zdob
şi Zdub, care nu e film dar nu strică niciodată. Imediat după concert, la ora
22:00, va avea loc premiera celui de-al doilea film regizat de Horaţiu Mălăele,
care de la <i>Nuntă Mută</i> trece direct la
<i>Funeralii Fericite</i>. Nu am văzut
filmul, dar faptul că regizorul s-a asociat din nou cu scenaristul de la filmul
anterior ne dă speranţa că va fi o experienţă neregretabilă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 18px;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/IwZSr2U-yRw" width="560"></iframe></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Şi ca să terminăm
cu Piaţa Mare, vă mai recomandăm <i>Cloud
Atlas</i> de Wachowski şi Tom Twyker, unul din cele mai originale şi complexe
filme ale anului trecut, cu o distribuţie ce ar scoate fulgere de invidie de la
orice regizor de film (Tom Hanks, Halle Berry, Ben Wishaw, Jim Sturgess, Hugo
Weaving, Hugh Grant, Jim Broadbent, Susan Sarandon), şi unul din filmele
noastre favorite. 22 Iunie, ora 22:00.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 18px;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/KgI6EeYbV84" width="560"></iframe></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Dacă Miercuri nu
aveţi chef de umorul lui Caranfil atunci alegerea obligatorie este <i>Holy Motors</i> a lui Leos Carax, un film
fabulos de frumos, care vă va duce într-o călătorie ameţitoare a unui actor („necunoscut”)
excepţional care adoptă rol după rol. Ştiu că mă repet, dar este unul din cele
mai originale filme de mulţi ani încoace, a fost un favorit la Cannes, şi a
mindfuckuit critici şi spectatori din lumea întreagă. Proiecţia are loc
Miercuri, 19 Iunie, la ora 20:00 la Teatrul Gong. Iar dacă îl pierdeţi, îl
puteţi (re)vedea Vineri, 21 Iunie, la Centrul Cultural Habitus de la ora 19:00.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 18px;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/NWu9WjEcdbk" width="560"></iframe></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">La Teatrul Gong mai
merită să vă prezentaţi să vedeţi <i>Lore (</i><a href="http://arscinematica.blogspot.ro/2013/04/lore-inocenta-intrerupta.html">recenzie noastra</a><i>)</i>, un film despre o fată de 14 ani,
fiica unor nazişti de înalt rang, care după înfrângerea Germaniei şi arestării
părinţilor trebuie să-şi ducă fraţii mai mici pe jos până la bunica lor
printr-un Deutschland înfometat şi apăsat de vina Holocaustului. O dramă
intensă filmate cu ochi atenţe la detalii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 18px;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/rPo0bDh-AOY" width="560"></iframe></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Iar din seria
filmelor Pe-care-cine-ştie-când-le-mai-apuci-pe-marele-ecran, Duminica, 23
Iunie, de la ora 16:00 va fi proiectat <i>The
Birds</i> a lui Hitchcock, urmat de filmul <i>Hitchcock</i>
biopicul de anul trecut despre turnarea filmului <i>Psycho</i> şi a relaţiei regizorului cu soţia sa. Este un film destul
de cuminte, dar entertaining de la început la final, şi oferă actoria
amuzantă/impunătoare a lui Anthony Hopkins, Hellen Mirren şi Scarlett Johanson.
<b>Intrarea la ambele filme este</b> <b>liberă.<o:p></o:p></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><b><br /></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 18px;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><b><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/3rQuRLERl6A" width="560"></iframe></b></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><b><br /></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Tot Duminică, 23
Iunie, la Centrul Cultural Habitus, la ora 15:00 va avea loc proiecţia unui
film supriză...bine, se vrea a fi film surpriză căci organizatorii au fost
destul de drăguţi să ne informeze că este un documentar premiat la Oscar, ceea
ce limitează considerabil opţiunile, iar din moment ce şansele ca filmul să fie
pur şi simplu cel mai recent laureat al premiului sunt foarte mari, noi vom
face presupunerea că este vorba de filmul <i>Searching
for Sugar Man</i>, un film emoţionant şi extrem de optimist, a cărui vizionare
cu un public este o experienţă pe care am avut plăcerea de a o avea la Cluj şi
pe care o recomand cu mare căldură. (<i>ps:
dacă totuşi, cumva, nu este vorba de Sugarman, ne cerem scuze, am spus că e
doar o presupunere bine calculată</i>)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 18px;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/tDw7OqVBT-w" width="560"></iframe></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">De menţionat mai
sunt doar Proiecţiile Speciale, care sunt ambele ocazii de a vedea filme bune
în condiţii inedite. Prima are loc Vineri, 21 Iunie la Cetatea Cisnădioara la
ora 21:30, şi este vorba de <i>Samsara</i>
continuarea în spirit a filmului <i>Baraka</i>,
un film care uneşte culturile planetei într-un montaj de 100 de minute
acompaniat de o muzică pe măsură. Cealaltă proiecţie are loc la Muzeul în Aer
Liber Astra, Sâmbătă 22 iunie la ora 22:00, şi se prezintă filmul nominalizat
la Oscar, <i>The Life of Pi</i>.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 18px;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/qp967YAAdNk" width="560"></iframe></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 18px;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="line-height: 18px;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/mZEZ35Fhvuc" width="560"></iframe></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="line-height: 18px;"><br /></span></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Cam atât. Dacă
mergeţi la vreo proiecţie care va plăcut sau displăcut în mod excepţional, sau
dacă aveţi alte recomandări nu ezitaţi să ne lăsaţi un comment.<o:p></o:p></span></div>
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-40491645926362443662013-05-26T22:24:00.001+01:002013-05-26T22:24:28.912+01:00 Am văzut şi eu "Argo"<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Urmărind selecţia
filmelor de la Oscarurile acestui an, e greu să nu mă gândesc la refrenul
cântecului principal din Team America: World Police şi anume “America! Fuck
Yeah!”. Argo, Zero Dark Thirty, Lincoln şi chiar şi Django, Unchained toate ne
reamintesc cât de patrioţi sunt americanii şi mai ales Hollywood. Dar, aşa cum
a demonstrate The Artist cu un an în urmă Hollywood are şi o tendinţă
narcisistă, aşa că nu e de mirare că la final a câştigat situaţie e salvată de
film, de filmul american, de filmul american de la Hollywood.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Nu e de mirare că Ben
Affleck este adesea comparat cu Clint Eastwood, considerând evoluţia amândurora
de la actori de filme comerciale spre regizori lăudaţi de critici, iar al
treilea film la cârma căruia se află tânărul artist pare a fi ca o bucată
tăiată dintr-o eră mai nostalgică a filmului american, când eroii erau eroi,
aveau aghiotanţi amuzanţi, şefi boi care iniţial contribuie problemei şi nu
soluţiei, eroi vânaţi de ghinion dar care la final sunt recompensaţi cu o
femeie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Că filmul are un mesaj
pro-american nu se poate nega, mergând până în punctul în care implicarea
Guvernului Canadian, care în realitate a condus întreaga operaţie, să fie
aproape complet ignorată. Dar mesajul este despre micul american, cel
ingenious, deştept, chipeş şi bun suflet care îşi ignoră datoria faţă de
superiori şi face lucrul corect, căci printre primele lucruri care le face
filmul e să explice că guvernul american este direct responsabil pentru
situaţia ostaticilor din cauza implicării în lovitura de stat care a pus şahul
la putere şi apoi prin oferirea de azil acestuia când este dat jos de la
putere; dacă aici este însă vorba de obiectivism sau mesaj politic rămâne
deschis pentru dezbateri. Filmul rămâne însă un exerciţiu în manipulare, dacă
nu politică atunci măcar emoţională. De la cum sunt construite personajele până
la <i>probele</i> la care sunt supuse
acestea, totul aduce aminte de un film din anii ’90. De la replicile la foc
rapid, inteligent-amuzante şi pline de analogii născătoare de epifanii până la
toate conflictele şi tensiunile adaugate scenariului deşi nu s-au întâmplat în
realitate, filmul este plin de artificialităţi narative, de clişee şi de momente
formulaice. Un exemplu bun este concursul de <i>bullshiting </i>dintre producătorul de film şi preşedintele uniunii
scriitorilor, un moment ce arată bine pe foaie, şi este şi pe ecran efectiv în
primul moment, dar imediat după parcă zice „Mai ţineţi minte când eroii noştrii
din filme erau cool, şi asta ajungea?”. Un alt exemplu este desigur bordingul
personajelor în avionul ce îi va duce la libertate care acţionând ca şi Plot
Point 2 după sistemul Syd Field, este obligatoriu plină de tensiune; nu era de
ajuns că au fost probleme cu biletele şi că trebuia ajuns la însuşi
preşedintele americii pentru a rezolva problema, nu era de ajuns că se
stabilisi deja că cei doi oameni de la Hollywood a căror prezenţă în birou era
esenţială pentru succesul misiunii erau undeva la băute, nu, era necesar să se
mai includă o scenă în care cei doi sunt întârziaţi de la a ajunge la birou
pentru că ar avea loc o filmare, un truc ieftin devenit clişeu la a doua
folosire. Dar nici asta nu a ajuns; în ultimul moment iranienii îi recunosc pe
cei urmăriţi şi fug după ei, dând naştere unei curse: reuşeşte avionul să
decoleze la timp? Normal că da, asta se ştia de la începutul filmului. Şi aici
e problema, toate aceste tensiuni nu funcţionează pentru că lipsa lor de impact
este evidentă. Da, în aproape orice film de acest gen happy-endul este
garantat, dar asta nu înseamnă că un nou obstacol nu poate avea un efect
profund asupra acţiunii, aici însă nu e cazul, şi toate aceste lucruri par o
extensie inutilă, până în punctul în care un documentar pe acest subiect, care
ar descrie adevăratele tensiuni trăite de personaje pare mult mai promiţător
dramatic. Iar pentru a putea aduce aceste momente în existenţă este necesară o
amnezie completă în legătură cu gândirea umană; abia după ce avionul a decolat
se gândesc militarii iranieni să dea buzna în turnul de control, pentru a
rezolva ce? În orice situaţie reală ăla ar fi fost locul spre care s-ar fi
îndreptat, nu cu maşinile să fugărească avionul. </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">La final, după ce au
ieşit din spaţiul aeronautic iranian, pentru sărbătorirea victoriei, filmul ne
serveşte un alt clişeu vizual-auditiv rizibil, pocul deschiderii unei sticle de
şampanie şi scurgerea spumoasă a băuturii pe lângă sticlă, pentru că Ben
Affleck vrea să ne facă să credem că un membru profesionist al unul echipaj al
unui zbor internaţional al unei companii de zbor elveţiene nu ştie să desfacă
corect o şampanie. Şi şampanie nu e nici măcar destinată personajelor, e doar o
imagine care trebuie să fie acolo, în caz că e cineva nu a înţeles că totul e
bine acum.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Este un film
entertaining cu un subiect promiţător, iar Ben Affleck este un regizor care
ştie să-şi dozeze tensiunea şi să ofere publicului o paletă variată de emoţii,
dar când lucrează prea evident după nişte şabloane demodate rezultatul nu poate
fi decât...un premiu Oscar. [<i>aici autorul
oftează</i>]</span><o:p></o:p></div>
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-30613091715634925262013-05-24T10:01:00.000+01:002013-05-24T10:01:43.380+01:00Baz Luhrman's "The Great Gatsby"<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://images.hitfix.com/photos/1555850/Dont-you-feel-like-dancing_gallery_primary.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="273" src="http://images.hitfix.com/photos/1555850/Dont-you-feel-like-dancing_gallery_primary.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Probabil una din cele mai surprinzătoare combinaţii de cuvinte din anul
2012 (cel puţin în domeniul cinematografiei) a fost „Marele Gatsby”, „Baz
Luhrman” „3D”; ar fi fost mai credebil dacă se anunţa că Michael Bay adaptează
„Bătrânul şi Marea”, acolo măcar sunt câteva scene de acţiune. Iniţial a fost
greu de înţeles ce anume a văzut foarte coloratul Luhrman în marele roman american,
şi mai ales, de ce a simţit nevoia să-şi transpună viziunea în 3D, dar o dată
ce a ieşit trailerul ideea s-a dovedit a fi nu doar fezabilă, ci chiar
promiţătoare. O eră cu petreceri colorate, un oraş decadent care serveşte ca şi
centru pentru o mişcare culturală, o iubire imposibilă cu final tragic – brusc
am ajuns să ne întrebăm de ce nu a apărut acest film mai devreme.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Primul lucru pe care îl face filmul australianului e să stabilească cu
certitudine că face parte din pantenoul „marilor poveşti de iubire” pe care
regizorul a ales să ni le spună, sau mai bine zis, a marilor spectacole, căci
ca şi „Romeo + Juliete” care a înrămat povestea într-o emisiune de ştiri, în
care prezentatorul dublează ca şi narator şi apoi „Moulin Rouge!” unde
coperţile sunt reprezentate printr-o scenă de teatru/cabaret, dându-ne să
înţelegem că ceea ce vom vedea este o reprezentare muzicală a poveştii
adevărate, şi unde avem nu unul, ci doi naratori, şi în cazul de faţă filmul
începe cu re-plasarea spectatorului într-o sală de cinema, asigurându-ne că
ceea ce urmează să vedem este o viziune a poveştii, drept pentru care ar trebui
să înţelegem inconsistenţele temporale precum cântece de Jay-Z şi imaginile
ultra-stilizate ale cinematografiei fac parte dintr-o convenţie, în caz ca nu
ştiam asta dinainte.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Tautologia, de altfel, pare să fie cuvântul cheie al acestui film. Cu
ecouri din „Moulin Rouge!” filmul nu doar că este un film în film, ci este un
roman într-un film din film, pe când în celălalat era vorba de un roman într-o
piesă într-un film. Aşa cum Christian ne prezintă iubirea sa imposibilă cu
Satine, la fel şi aici Nick Carraway ne prezintă amintirile sale despre
prietenia sa cu Gatsby şi povestea de dragoste a acestuia cu verişoara lui
Nick. Încă din prima secvenţă vocea depresivă a scriitorului pare să ne spună
cu îndurerare că „Nu, scenaristul acestui film nu a avut destulă creativitate
să transpună fineţea şi talentul textului lui Fitzgerald în imagini, aşa că a
încălcat una din regulile sacre ale oricărui manual de scenaristică: Fără
voice-over.” De parcă nu ar avea încredere în propriile abilităţi regizorul şi
scenaristul recurg din nou şi din nou la textul romanului pentru a se asigura
că nici o nuanţă a acestuia nu e pierdută în tranziţia pe ecran, astfel avem o
abundenţă de scene cu mesajul dublat sau chiar triplat, precum cea în care
Nick, scârbit dar extrem de atras de decadenţa New York-ului iese pe un balcon
să observe lumea din jur şi observând un om pe stradă se vede pe el însuşi în
chipul acela (literalmente în cazul filmului) şi astfel el se priveşte acum şi
din interior şi din exterior, şi în acest timp are un monolog interior în care
ne explică că scârbit dar extrem de atras de decadenţa New York-ului, el iese
pe un balcon să observe lumea din jur şi observând un om pe stradă se vede pe
el însuşi în chipul acel şi astfel el se priveşte acum şi din interior şi din
exterior. Şi pentru ca publicul să înţeleagă toate astea fără îndoială,
monologul său (care are de fapt loc în viitor când el îşi reaminteşte toate
astea şi şi le notează în jurnal) apare scris de mână pe cer, lângă el, în timp
ce-l spune. Avem nişte imagini, dublate de un voice-over dublate de o imagine a
voice-overului şi la finalul filmului nu ne mirăm deloc că ne-am plictisit pe
parcurs, considerând că regizorul nu a lăsat nici un centimetru ca spaţiu de
gândire liberă pentru creierul nostru.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJWzpTAe9uM1qrCSZuY6q5QM_uF4ICxv79pS2HxP3U999k_652GnYMd1ptLIsB6aHYW30IBMC9yrv6jHMNvVb_IxogofJBZ2VmEkVmxA5XWzGjBqW7j8-7z9qpaZgkMTL-u-PxxEd7nHo/s1600/Baz+Luhrmann+The+Great+Gatsby+1.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="284" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJWzpTAe9uM1qrCSZuY6q5QM_uF4ICxv79pS2HxP3U999k_652GnYMd1ptLIsB6aHYW30IBMC9yrv6jHMNvVb_IxogofJBZ2VmEkVmxA5XWzGjBqW7j8-7z9qpaZgkMTL-u-PxxEd7nHo/s640/Baz+Luhrmann+The+Great+Gatsby+1.png" width="640" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Considerând acestea, este greu de priceput cum a reuşit filmul să menţină
atât de puţin din valorile romanul chiar şi cu textul acestuia literalmente
proiectat pe ecran. Povestea este redată cu eficacitatea unui sinopsis bine
scris, dar nuanţele sunt în mare parte pierdute fiind înlocuite cu imagini
impresionante, făcând din Baz Luhrman un Zack Snyder al filmelor romantice,
ştie să pună imagini frumoase pe o bază narativă puternică, dar nu reuşeşte să
adauge nimic acesteia. Dialogurile par forţate iar personajele par să-şi fi
pierdut viaţa interioară; romanul oferă ambiguitate morală voită şi se joacă cu
ideea de erou şi antagonist, Tom Buchanan, soţul lui Daisy, care este un
infidel, este reabilitat la final când dovedeşte că în ciuda păcatelor sale o
iubeşte pe adevărata Daisy pe care o înţelege, iar Gatsby este ori un idealist
incompatibil cu lumea ori un om obsedat de trecut, îndrăgostit de ideea unei
fete pe care nu a cunoscut-o; în film însă aceste aspecte sunt prea puţin
explorate şi multe din comportamentele personajelor par complet lipsite de
motivaţie. Astfel şi finalul pare artificial şi forţat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Această artificialitate, anunţată de la început, lucrează însă şi în
favoarea regizorului când vine vorba de integrarea în poveste a unor elemente
ce nu-şi au loc în epoca poveştii. O dată stabilită convenţia, Luhrman reuşeşte
fără greş să ne facă să credem că în Parisul secolului 19 se asculta Nirvana şi
Madonna, că într-un oraş contemporan italian oamenii vorbesc în engleză
Shakespearre-ană, că sabie înseamnă pistol şi sabie lungă înseamnă puşcă, şi,
finalmente, că în America aniilor ’20 se asculta Jay-Z, Beyonce şi The White
Stripes. Combinate cu cinematografia stilizată şi mişcări de cameră precum
planurile ameţitoare din punctul de vedere al ochiului de pasăre ce se aruncă
din vârful zgârie-norilor spre străzile New Yorkului ca un broker zece ani mai
târziu, fac din film o experienţă audio-vizuală bogată, care justifică
absorbirea ei într-o sală de cinema şi mai ales în format 3D. Chiar dacă cele
aproape două ore şi jumătate se vor face foarte simţite, mai ales spre final
când monologul naratorului pare să refuze să ajungă la vreun final.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-2184295571000622722013-05-09T14:49:00.003+01:002013-05-09T14:49:55.448+01:00You really shouldn't read this...Rosebud is his sled.<br />
<br />
Norman Bates' mother has died many years ago. He commits all the murders himself dressed as his mother.<br />
<br />
The Planet of the Apes is Earth.<br />
<br />
Soylent Green is people.<br />
<br />
Dil, from The Crying Game, is a dude.<br />
<br />
Darth Vader is Luke's father, and Leia is his sister.<br />
<br />
The psychiatrist played by Bruce Willis is really a ghost and only the kid can see him.<br />
<br />
The Village is an isolated compound in the 21st Century, and the Others are just the village elders in costumes.<br />
<br />
Bruce Willis is a super-hero and Samuel L. Jackson is the villain who caused the train wreck.<br />
<br />
Tyler Durden and the Narrator are one and the same person.<br />
<br />
Verbal Kint is Keyser Soze and he's making the whole story up as he is going along.<br />
<br />
Bran Stark survives the fall from the window. Cersei had all her kids with her brother. Viserys gets killed by Khal Drogo. King Robert dies at Cercei's hand. Ned Stark gets beheaded. Renly gets killed by some shadow demon cast by Melisandre. Theon Greyjoy betrays Rob Stark, conquers Winterfell, kills Ser Rodrick, pretends to kill and burn Bran and Rickon Stark, but actually it's just some farm-hands, and then gets betrayed himself by his own men. The old Bear Mormont, commander of the Night's Watch gets killed by his men. Jamie Lannister looses his fighting hand , and that whore Ros gets executed.<br />
<br />
The dead body laying on the floor is not actually a dead body, it's Jigsaw himself.<br />
<br />
Sirius Black is innocent, it was Peter Petigrew all along, he was hiding as Ron's rat.<br />
<br />
Snape kills Dumbledore, but he's actually a good guy, because Dumbledore was dying anyway, and he was in love with Harry's mom, and even though she died like 18 years ago, and she friendzoned him and married a big douchebag who was bullying him, he still fights on the good side because "Always"<br />
.<br />
The sacrificial lamb for to be burned in the Wicker Man is actually the detective.<br />
<br />
Kevin Spacy gets killed by his daughter's camera wielding boyfriend's father, who is actually gay. He doesn't fuck Mena Suvari, even though he could.<br />
<br />
Superman is the kid's father.<br />
<br />
Ash is an android, and the Weyland-Yutani company intentionally left the crew to die to bring back the Alien. Ripley and the cat survive.<br />
<br />
No, really, Soylent Green is people.<br />
<br />
Dr. Evil is Austin Power's twin brother.<br />
<br />
In Sucker Punch you can see a movie which is simply God-awful.<br />
<br />
Donald Kaufman dies in Adaptation.<br />
<br />
Andy slipped out during the thunderstorm through a hole hidden py the Rita Hayworth poster.<br />
<br />
Leo DiCaprio is actually a patient on Shutter Island, because his wife killed their children and he shot her, and the whole detective thing is an attempt at curing him.<br />
<br />
Inception is Leo DiCaprio's dream....or not. Dun-dun-dun-duuuuuuuhn.<br />
<br />
In The Prestige...I don't fuckig know, it's complicated; basically one has a twin and the other one teleports himself, but also clones himself every time and...just watch it.<br />
<br />
Rachel dies in The Dark Knight.<br />
<br />
Liam Neeson is actually Rhas al Ghoul, not the asian guy with the heavy accent.<br />
<br />
Marion Cottilard is actually Thalia al Ghoul, Liam Neeson's daughter, and she's also the child who escapes from the Pit, not Bane.<br />
<br />
Bruce Wayne is actually Batman.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://inlandpolitics.com/blog/wp-content/uploads/2010/09/The-finger.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="http://inlandpolitics.com/blog/wp-content/uploads/2010/09/The-finger.jpg" width="481" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-12748963992574217902013-05-08T02:33:00.000+01:002013-05-08T02:33:07.958+01:00R.I.P. Ray Harryhausen si primul trailer "Ender's Game"Azi a murit Ray Harryhausen la varsta de 92 de ani. Inspirat de "King Kong" (1930) el a decis sa faca animatie si efectie speciale pentru filme. A inceput prin a dezvolta tehnici proprii, iar in 1949 a ajuns sa lucreze cu idolul sau, Will O'Brien, la filmul "Mighty Joe Young", care a si luat Oscar pentru efecte speciale.<br />
<br />
Harryhausen a avut o cariera animand monstrii si creaturile din diverse filme de aventuri ("Sindbad", "Jason and the Argonauts", "One-Million Year BC" si originalul "Clash of Titans") devenind un pioner si o legenda in industria efectelor speciale.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="480" src="http://www.youtube.com/embed/U9kmjW73-v4" width="640"></iframe><br />
<br />
<br />
<b><i>And now for something completely different</i></b><br />
<b><i><br /></i></b>
Azi a iesit (sau a avut premiera, pt ca mai nou si trailerele au premiera) primul trailer pentru "Ender's Game" asigurand batai de inimi rapide in piepturile a milioane de geeksi din lumea intreaga care au declarat la un moment dat al vietii lor ca asta e cea mai tare carte SF ever!!!!<br />
<br />
Iata trailerul, comentarii dupa:<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/vP0cUBi4hwE" width="640"></iframe><br />
<br />
Pt cei care nu au citit cartea:<br />
<br />
Filmul va fi un blockbuster decent, cu actori buni, in ciuda faptului ca joaca foarte multi copii, Premisa are niste chestii destul de inteligente in spatele ei, si probabil va intra in teritoriul ideii de copilarie, Kony si de genul si cine e de fapt monstrul adevarat?. Dar nu va speriati, pentru ca partea cea mai importanta va fi constituita din niste scene de lupta in conditii fara gravitatie, care vor fi epice si inteligente, mai originale decat cele din "Inception" si cu mai multa strategie in spate decat un joc de Risc combinat cu Poker.<br />
<br />
Pt geeks and nerds:<br />
<br />
Sa fim sinceri, celelalte trei carti sunt practic neadaptabile. Pur si simplu nu e studio material. Si considerand bugetul acestui film sa fiti siguri ca scenaristii si regizorii erau constant in genunchi luand-o in gura de la studioheads si script-doctors si statisticieni si etc. In concluzie, sa va asteptati la un film de actiune decent, care se va tine de firul narativ al cartii dar va pierde orice idee mai profunda din aceasta. Mai ales ca este regizat de tipul care a adus pe lume abominatia de "X-Men Origins: Wolverine".<br />
<br />
Va puteti linistiti astepta la: schimbarea finalului, renuntarea la gasirea reginei nenascute, renuntarea la telepatia si la visul cu uriasul, asta inseamna ca Ender nu va fi Vorbitor in Numele Mortilor deci cartile sale cu Hegemonul si Regina vor fi doua chestii irelevante pentru film. Astfel si rolurile fratilor mai mari vor fi mult diminuate, Peter va fi un bully si atat. De fapt rolul lui Val poate va fi marit, acum ca povestea se va concentra pe cat de greu ii e lui Ender ca si copil sa fie soldat si cat de mult il distruge pe asta, desi la final salveaza lumea, si Val va fi sustinere morala mai mare decat in carte.<br />
Poate ca Peter va avea inca sub-plotul cu hegemonul, dar improbabil.<br />
<br />
Filmul va fi cel mult PG-13, deci violenta va fi foarte minimazita, ceea ce inseamna ca desi prima victima a lui Ender va aparea si poate chiar si muri, e foarte posibil ca scena nud din baie sa dispara complet sau daca cel putin sa fie major schimbata.<br />
<br />
Dupa cum ziceam, un film decent dar nu intrati sa-l vedeti ca si fani ai cartii.Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-18899818562424126092013-04-26T21:54:00.000+01:002013-04-26T21:54:02.910+01:00Blancanieves<br />
Pentru a putea vorbi despre Blancanieves în mod inevitabil discuţia trebuie să înceapă cu The Artist, film despre care opinia critică şi a publicului a tins în mare parte spre pozitiv, dar care şi-a găsit desigur detractor care au susţinut că filmul se bazează pe un truc, care este şi singurul lucru care-l scoate în evidenţă. Un an mai târziu filmul lui Pablo Berger a folosit acelaşi truc, iar reacţiile au rămas şi ele aceleaşi, doar că în cazul de faţă cele negative par a fi mai justificate.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.gablescinema.com/files/blancanieves_04.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="317" src="http://www.gablescinema.com/files/blancanieves_04.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
În The Artist subiectul filmului se învârte în jurul tranziţiei de la filme mute la filme cu sonor, astfel conceptul regizoral este strâns legat de povestea filmului, fiind mai mult decât un truc folosit pentru a da o dimensiune dispensabilă operei; lipsa de sunet este aici la fel de vitală ca şi prezenţa muzicii într-un musical. La filmul spaniol însă această legătură lipseşte, prezentarea filmului ca film mut nu este justificată. Este foarte posibil că povestea nu s-ar fi susţinut singură dacă ar fi fost prezentată într-un format contemporan, dar asta nu este un argument destul de solid de a o transpune într-un alt format. Este probabil că producătorii au început cu ideea de a face un film mut, poate chiar încurajaţi de succesul colegilor francezi, şi din această cauză structura narativă este naiv-simplistă, pentru a evoca filmele ‚mainstream’ mute, dar asta creează un cerc vicios în care simplitatea poveştii cere formatul şi formatul cere o poveste simplă. În plus evocarea acelor filme se opreşte aici, căci nici actoria, nici montajul şi nici imaginea nu se încadrează în stilul acelei ere, defect pe care The Artist îl evită.<br />
<br />
Naraţiunea este o adaptare a basmului Albă-ca-Zăpada transpusă în Spania interbelică, în care fiica unui toreador văduv şi paralizat este persecutată de mama ei vitregă, implicând astfel şi elemente din Cenuşăreasa. Moda basmelor adaptate publicului contemporan a prin aripi în ultimii ani, mai ales la Hollywood, unde anul trecut au fost nu una ci două re-ambalajări ale basmului Albă-ca-Zăpada. Doar că aici nu se extinde şi se nu se schimbă fundamental structura originală, povestea şi personajele păstrând claritatea lor morală, mama-vitregă este malefică până la ultima fibră, protagonista este inocenţa întruchipată pe Pământ, iar mama şi bunica ei (inevitabilele personaje de sacrificiu) sunt şi ele bune. Doar două personaje prezintă caractere care nu sunt monocromatice, tatăl şi piticul şef, care prezintă atât calităţi negative cât şi pozitive.<br />
<br />
În unele aspecte filmul încearcă să schimbe basmul, poate în ideea de a-l moderniza, deşi nici aspect nu este explorat îndeajuns. Făt-Frumos cel brav lipseşte aici, interesul amoros fiind reprezentat de chiar unul din pitici, alegere care, în ciuda faptului că este vorba de piticul cel mai înalt şi chipeş, ar putea fi numită curajoasă dacă ar fi dusă până la capăt. Dar dragostea nu se împlineşte; piticul este evident îndrăgostit dar filmul nu clarifică dacă ea chiar împărtăşeşte sentimentul, lucru care ne duce spre finalul cel puţin nepotrivit şi chiar aproape tulburător. Basmele au de regulă final fericit, comediile uşoare au de regulă final fericit şi filmele mute de studio aveau de regulă final fericit, de ce atunci au ales producătorii acest final rămâne un mister: după ce a fost otrăvită, Albă-ca-Zăpada nu este trezită de sărutul prinţului, ci este folosită într-un circ ambulant de categoria P. T. Barnum, unde este expusă într-un sicriu de sticlă, pentru ca apoi doritorii (numeroşi de altfel) să poată plăti pentru ocazia de a o săruta. Scenă ce aduce aminte de alt film cu titlu de basm din 2011, Sleeping Beauty al Juliei Leigh, în care o fată este plătită să ia sedative pentru ca apoi bărbaţi în vârstă să o poată săruta şi pipăi, doar că acolo faptul era tratat ca fiind oribil, nu un element de basm. Finalmente, piticul care o iubeşte este îngrijitorul ei şi priveşte acest ‚spectacol’ fără a clinti un deget, pur şi simplu pentru că i se permite ca noaptea să poată dormi alături de corpul inert al tinerei, gest care nu ar avea un aer romantic nici măcar dacă cei doi chiar ar fi un cuplu, lucru care însă a fost stabilit că nu e adevărat. Iar în ultimul cadru, după ce este sărutată de pitic, vedem o lacrimă coborând din ochiul tinerei, semn că ea este la un anumit nivel conştientă de abuzul sexual la care este supusă zilnic, şi că piticul nu este cel ales, căci după cum spune şi basmul şi circarul, sărutul celui iubit de ea ar trebui să o trezească.<br />
<br />
Un final complet neadecvat pentru acest tip de film, şi care lungeşte lista de inconsistenţe în alegerile regizorale şi de producţie.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/yNlG0nAxX9I" width="640"></iframe><br />
<div>
<br /></div>
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-83967915857189799862013-04-24T20:24:00.000+01:002013-04-24T20:24:58.421+01:00Lore - inocenta intrerupta<br />
„Domnul, Dumnezeu [...] nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!“ Exod 34:7<br />
<br />
<br />
După înfrângerea Germaniei şi sinuciderea lui Hitler copii unui cadru militar der rang înalt care lucra într-un lagăr se găsesc abandonaţi când ambii părinţi sunt luaţi în arest. Fata cea mare, Lore, care are 14-15 ani, este nevoită să preia rolul de adult pentru ceilalţi copii, o sora cu vreo doi ani mai mică, doi fraţi gemeni de vreo 8 ani şi un bebeluş, şi îi conduce pe aceştia într-o călătorie pe jos până la bunica lor care stă departe în Hamburg.<br />
<br />
<br />
Filmul funcţionează ca şi Bildungsroman căci Lore, pe care iniţial o întâlnim ca pe un copil în gândire, „fetiţa lui tati”, este nevoită să înfrunte realitatea ororilor comise de nemţi împotriva evreilor. În acest sens ea acţionează şi ca dedublare a poporului german care suferă o trezire abruptă din visul naţionalismului social când vede pentru prima dată pozele din lagărele de concentrare. Iar reacţiile unor grupuri diferite de nemţi, vinovăţie, oripilare, incredulitate sau chiar negare totală, se regăsesc individual în protagonista filmului, al cărei conflict faţă de situaţie este multiplicat când îşi dă seama că tatăl ei era unul din oamenii care supravegheau lagăre. Conflictul este în continuare augmentat de apariţia unui chipeş tânăr evreu care se alătură grupului în călătoria lor; pe de o parte acesta este prietenos şi îi ajută în procurarea mâncării, şi prezintă şi o trezire sexuală a fetei, pe de altă parte împrietenirea cu el reprezintă o încălcare a principiilor părinţilor şi a memoriei lor. Aici filmul pare să sugereze că maturizarea unei persoane poate da naştere unor calităţi negative, căci copii mai mici nu sunt în nici un moment deranjaţi de rasa tânărului chiar revoltându-se împotriva Lorei.<br />
<br />
<br />
Lore şi fraţii ei par a fi pedepsiţi pentru păcatele părinţilor fiind supuşi unor calvare care oglindesc pe cele ale evreilor din lagăre; sunt înfometaţi, rămân fără posesii, fără părinţi, sunt nevoiţi să fure, şi să vândă tot ce le-a mai rămas pentru un strop de mâncare, iar finalmente unul din băieţii mai mici este chiar ucis. Această ispăşire a păcatelor este, din nou, aplicată tuturor nemţilor întâlniţi, scoţând la suprafaţă natura egoistă umană; acolo unde era prietenie între vecini acum e doar duşmănie. Pierderea valorilor, ideea că lumea lor a fost dată peste cap este semnalată vizual de multe cadre strânse, de prim-planuri şi planuri detaliu pe câte un picior, o mână, mâncarea din faţă, sugerând atât o atmosferă claustrofobică, o lume care în ciuda faptului că e largă este foarte mică, dar şi faptul că personajele nu se mai pot încrede în ceea ce au învăţat şi că singurele lucruri pe care le pot şti cu adevărat este ceea ce se află în faţa lor.<br />
<br />
<br />
Finalmente însă Lore demonstrează un efect al corvoadei prin care a trecut, ajunşi la bunica lor, în timpul mesei tânăra refuză să se comporte civilizat şi înfulecă pâinea şi varsă laptele, semnalând că sălbăticia care a avut loc nu poate fi pur şi simplu uitată sau ştearsă dacă toată lumea se preface că nu s-ar fi întâmplat şi că noile generaţii nu vor mai cădea în capcana de a cădea în regulile superiorilor lor fără să gândească.<br />
<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/rPo0bDh-AOY" width="640"></iframe><br />
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-57365814360191361132013-04-21T17:01:00.000+01:002013-04-21T17:05:05.372+01:00Cel Absurd, cel Cool şi cel Tarantino– Le Bifle vs. Bad PennyDouă din scurtmetrajele de la NexT s-au dovedit a se suprapune în tratarea lor a unor subiecte destul de absurde într-un mod care se vrea un omagiu/parodie la filmele cool de tip Tarantino. Primul este filmul franţusec La Bifle de Jean Baptiste Saurel despre un bărbat care pentru a-şi cuceri aleasa trebuie să învingă penisul gigant a lui Ti Kong iar celălalt este Bad Penny debutul regizoral a lui Andrei Creţulescu, despre doi criminali de rând care într-o noapte întră într-un conflict cu un mim/clown care se dovedeşte a fi mai greu de subjugat decât pare iniţial.<br />
<br />
Cele două filme îşi dovedesc similitudinea încă din primul moment în care fiecare îşi prezintă conceptul/gimmick-ul printr-o definiţie de dicţionar a titlului, trădându-şi astfel şi influenţa tarantinească şi începutul filmului Pulp Fiction care începe cu o definiţie a termenului. De aici ambele filme continuă cu discuţii între personaje la foc rapid care par să mimeze naturaleţe dar sunt de fapt ecourile unor dialoguri în care toţi cei implicaţi au mereu ceva cool sau amuzant de zis. Criminalii lui Creţulescu, interpretaţi de Andi Vasluianu şi Bogdan Boguţă, par a fi cel mai apropiaţi de Vince şi Jules a lui John Travolta şi Samuel L. Jackson.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWjYX5M-290CnFbkcoW4urVQy4celyRKY8oKrz8emlfhpiqVHILurQgPsTj1oJBKzYOJMsXlD752bawVjgIHVXiK50iHytSzMZ3MLEnxYeoVBhnJgmL5iKHG5FnsFWlhLJEN6tjoDhG0c/s1600/bad+penny.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="456" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWjYX5M-290CnFbkcoW4urVQy4celyRKY8oKrz8emlfhpiqVHILurQgPsTj1oJBKzYOJMsXlD752bawVjgIHVXiK50iHytSzMZ3MLEnxYeoVBhnJgmL5iKHG5FnsFWlhLJEN6tjoDhG0c/s640/bad+penny.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
Unde se îndepărtează filmele de stilul omagiat/pastişat este introducerea unui element supranatural, clownul greu de ucis în Bad Penny şi membrul magnific a lui Ti Kong din La Bifle care chiar dacă ar exista în realitate nu ar putea fi susţinut de un sistem circulator uman. Elemente care aduc cu ele un inevitabil absurd în situaţie, mult mai pregnant în filmul franţusesc decât cel românesc, care nu se regăseşte în filmele americanului, care sunt neîndoielnic amuzante, dar fără să ajungă chiar atât de aproape de comedie. Şi aici este punctul în care penisul gigant se doveşte superior mimului nemuritor, căci Saurel îşi abordează subiectul din start cu umor şi îl tratează ca pe o satiră pe când Creţulescu pare să încerce să vireze mai mult înspre idealul cool cu personajele sale, tratând povestea serios în ciuda dozei de slapstick şi catchphrase-urile lui Boguţă şi Vasluianu, ratând astfel o plasare clară a filmului într-o categorie.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.movieposterdb.com/posters/13_01/2012/2235766/l_2235766_bab7b63a.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://www.movieposterdb.com/posters/13_01/2012/2235766/l_2235766_bab7b63a.jpg" width="213" /></a></div>
Filmele omagiază şi alte genuri cinematografice; La Bifle are scene de acţiune care amintesc de filmele kung-fu din anii ’70-’80 şi care sunt tratate cu seriozitate în ciuda ilarităţii situaţiei, coregrafia amintind mult mai mult de Bruce Lee decât de Jackie Chan; iar după cum am menţionat mai sus, Bad Penny are o serie de momente slapstick american din anii ’30, amintind mai ales de The Three Stooges, şi Şerban Pavlu, care îl interpretează pe mim, seamănă surprinzător de mult cu Buster Keaton. Aici însă se dovedeşte o altă inconsistenţă care lucrează împotriva filmului; slapstickul amuzant este alterat cam aleatoriu cu scene de violenţă realistă şi destul de brutală culminând cu înjunghierea banală a victimei. Este important de observat că, pe de altă parte, şi Pulp Fiction a pastişat la rândul său genuri clasice de film, deci rămâne greu de determinat dacă cele două scurt-metraje pastişează pur şi simplu alte genuri sau dacă pastişează pastişul făcut de Tarantino.
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-7623372052633237572013-04-05T19:41:00.002+01:002013-04-05T19:41:28.963+01:00R.I.P. Roger Ebert Criticul de film Roger Ebert a murit.<br />
<br />
Moartea unui critic de obicei nu e motiv de stire, dar prin pasiunea, umorul, umilinta si obiectivismul sau Ebert si-a creat un loc aparte printre colegii sai de breasla.<br />
<br />
Un iubitor al filmelor (chiar si atunci ca le ura cu pasiune) Ebert a reusit sa devina unul din cele mai cunoscute nume din industria filmului, co-inventator al sistemului de rating "Thumbs Up".<br />
<br />
<a href="http://www.empireonline.com/news/story.asp?NID=37045&utm_source=ExactTarget&utm_medium=email&utm_campaign=040513+newsletter">Acest articol din Empire</a> ii aduce un frumos omagiu.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://img2.timeinc.net/ew/i/2013/04/05/Roger-Ebert_612x451.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="470" src="http://img2.timeinc.net/ew/i/2013/04/05/Roger-Ebert_612x451.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
<br />Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-67653359682154262322013-03-24T17:21:00.000+00:002013-03-24T17:21:59.654+00:00Killing Them Softly - grace and murder<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://static.stuff.co.nz/1353231953/874/7966874.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="279" src="http://static.stuff.co.nz/1353231953/874/7966874.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Ca şi primele două
sale filme, anume „Chopper” filmul biografic despre unul dintre cei mai notorii
criminali austalieni, filmul de debut a lui Eric Bana şi „The Assassination of
Jesse James by the Coward Robert Ford”, al treilea film a lui Andrew Dominick
are ca şi subiect lumea criminală, dar în loc de a prezenta pur şi simplu un
studiu al unui aspect al universului interlop, cum am găsi în primele filme ale
lui Scorsese, regizorul se foloseşte de această rampă pentru a intra într-o
diatribă mai mult sau mai puţin subtilă despre economia Americană şi
capitalism.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Doi criminali de
stradă naivi cred că au în faţă o metodă uşoară de a face o sumă considerabilă
de bani când cineva le dă pontul să jefuiască un joc de poker al mafiei locale.
Convinşi că nu vor fi prinşi, cei doi trec la treabă fără să realizeze efectul
complex pe care îl au asupra „economiei” ilegale locale; jocurile de cărţi sunt
închise iar asta blochează fluxul banilor, lucru care afectează afacerilor
„şefilor”. Pentru a redresa situaţia, Mafia trimite un asasin pentru a afla
cine este responsabil.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://collider.com/wp-content/uploads/killing-them-softly-poster.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://collider.com/wp-content/uploads/killing-them-softly-poster.jpg" width="270" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Acţiunea filmului
are loc în 2008 în mijlocul campaniei electorale Obama vs. McCain, iar
discursurile celor doi candidaţi şi a altor politicieni vor deveni un laitmotiv
încă din prima scenă, în care unul din personaje se plimbă printr-un peisaj dezolat
înconjurat de hârtii plutind în vânt şi vocea lui Obama pe fundal vorbind
despre visul american. Plasarea filmul în toiul crizei financiare ar fi făcut
ca fragilitatea „economiei” locale ale mafioţilor şi uşurinţa răsturnării
acestea să fi funţionat automat ca şi simbol pentru defectele sistemului
capitalist, dar insistenţa regizorului de a insera în repetate rânduri
monoloage electorale, diegetice sau non-diegetice, devine obositoare şi superfluă.
Efectul ar fi fost poate mai puternic dacă s-ar fi rezumat la a păstra
monoloagele lui Obama despre puterea poporului american care deschid şi încheie
filmul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Această primă
secvenţă, filmată într-un uşor slow-motion, este una din cele două momente care
deviază de la estetica minimalistă care domină filmul şi care amintesc de
cinematografia şi secvenţele cu tentă poetică din „The Assassination of Jesse
James by the Coward Robert Ford”. Cealaltă secvenţă este tot una filmată în
slow motion, doar că aici efectul este
mult mai augmentat, şi o găsim în scena asasinării unuia dintre
personaje; Peste balada pop clasic „Love Letters” asasinul îşi împuşcă victima
pe timp de ploaie. O suită de planuri detaliu ne prezintă un balet al
violenţei, în care gloanţele îşi părăsesc pistolul, lovesc şi împrăştie stropi
de ploaie, îşi ating ţinta împroşcând aerul cu stropi de sânge şi bucăţi de
creier. Combinaţia dintre slow-motion, muzică şi sânge are un efect atât de
augmentare cât şi de îmblânzire a violenţei, oximoron ce repetă tema titlului
de „a-i ucide cu blândeţe”. Această replică se regăseşte în film spusă de
asasinul jucat de Brad Pitt, care nu are probleme cu uciderea unor oameni dar
nu îi place să îi vadă suferind înainte. Un cinicism de care personajul dă dovadă
în repetate rânduri: când partenerul său, pe care el însuşi l-a ales, nu se
comportă după plac, asasinul aranjează ca acesta să fie arestat. Şi tot el este
cel care contrazice discursul despre poporul american a lui Obama de la finalul
filmului, anunţând că el trăieşte în America, care nu este o ţară ci o afacere
în care fiecare luptă pentru sine.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.slate.com/content/dam/slate/articles/arts/movies/2012/11/121129_MOV_KillingThemSoftly.jpg.CROP.rectangle3-large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="242" src="http://www.slate.com/content/dam/slate/articles/arts/movies/2012/11/121129_MOV_KillingThemSoftly.jpg.CROP.rectangle3-large.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="480" src="http://www.youtube.com/embed/tDyaNnrgdp4" width="800"></iframe></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-59367296077857182082013-01-20T19:00:00.002+00:002013-01-20T19:01:01.632+00:00Intoleranţa lui Griffith faţă de banal (eseu)<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiC3Lj1lzsCFTrB2lRhXvJ02kIS7B71BahKuWZQK9X7oinIe59JFQOphTuX16MVGn-ItDu6Lja7r34_ilsOxpFaD3rBvFMcBD-v3EcFSHWkiW0YkWHUiwbOAhAABG4CW7WVFy6CaSZgGoc/s1600/intolerance1916.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiC3Lj1lzsCFTrB2lRhXvJ02kIS7B71BahKuWZQK9X7oinIe59JFQOphTuX16MVGn-ItDu6Lja7r34_ilsOxpFaD3rBvFMcBD-v3EcFSHWkiW0YkWHUiwbOAhAABG4CW7WVFy6CaSZgGoc/s320/intolerance1916.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ochiului nepriceput al unui “laic” al cinematografiei primele filme ale
americanului <a href="http://www.imdb.com/name/nm0000428/">D. W. Griffith</a> par cel mai probabil plictisitoare şi chiar
primitive. Sunt filme alb-negru, fără sunet, unele personaje par parodice în
simplitatea lor iar actoria este de-a dreptul absurdă. Din aceste motive şi din
cauza ignorării faptului că „după 1920 cele mai multe dintre cuceririle lui de
limbaj devin monedă curentă, iar nu puţine dintre ele sunt depăşite de [</span><i style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">alţi</i><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">] regizori” (</span><i style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Littera, p. 108</i><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">) cineastul a avut parte de căderea sa în relativă
obscuritate în afara cercurilor de cinefili şi colegi de breaslă. Cu toate
acestea, contribuţia sa la dezvoltarea limbajului cinematografic şi a avansării
a cinematografului ca artă de sine stătătoare, nu poate fi ignorată sau uitată
de oricine care posedă cunoştiinţe de bază despre istoria cinematografiei.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Într-adevăr în cei 20 ani de la naşterea oficială a cinematografului în
1895 în Paris până la premiera filmului <i>Naşterea
unei Naţiuni</i> a lui Griffith în 1915, această nouă formă de artă a trecut
print-o dezvoltare aproape explozivă atât la nivel tehnic dar mai ales estetic,
cineaşti din Europa şi Statele Unite descoperind noi şi noi metode de a se
folosi de tehnici şi trucuri de cameră şi de montaj pentru a transforma
filmuleţele statice şi facsimile ale fraţilor Lumière în spectacolul grandios
ce avea să-l ofere publicului D. W. Griffith prin filmele <i>Naşterea unei Naţiuni</i> şi un an mai târziu<a href="http://www.blogger.com/goog_1071898618"> </a><i><a href="http://www.imdb.com/title/tt0006864/">Intoleranţă.</a><o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">În ciuda succesului copleşitor pe care l-a avut „Naşterea unei Naţiuni”,
Griffith s-a găsit atacat pentru portretizarea cetăţenilor de culoare din film,
care sunt prezentaţi într-o puţin spus nefavorabilă. Pentru a combate imaginea
sa de rasist urmează „ceea ce s-ar putea numi răscumpărarea atitudinii sale din
<i>Naşterea unei Naţiuni</i> [<i>prin</i>] <i>Intoleranţă</i>, film care, după spusele autorului, constituie un
protest împotriva oricărui soi de fanatism” (<i>Littera, p. 102</i>). Bazat pe povestirea <i>Mama şi Legea</i> filmul capătă o dimensiune a complexităţii mult mai
ridicată când cineastul decide să producă un film cu patru linii narative distincte
care au loc în diverse epoci a istoriei umane şi care sunt legate de tema
umbrelă a intoleranţei ca şi „duşman” al păcii şi înţelegerii între oameni. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://atowninblackandwhite.files.wordpress.com/2010/12/intolerance-basebig1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://atowninblackandwhite.files.wordpress.com/2010/12/intolerance-basebig1.jpg" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Se poate argumenta că ambiţia narativă a artistului a depăşit
posibilităţile acestuia de a o pune în practică cu cea mai mare eficacitate cu
tehnica din dotare şi că s-a dovedit prea complexă pentru publicul din acea
vreme. În cele aproximativ trei ore ale sale (iniţial opt) spectatorul trebuie
să urmărească povestea a doi tineri din epoca contemporană care se zbat cu
săracia şi cu intoleranţa reformatorilor sociali; ultimele zile din căderea
Babilonului sub atacul Persiei; plănuirea de către regina Caterina di Medici
a masacrului din ziua Sfântului
Bartolomeu şi momente alese din viaţa lui Iisus Hristos inclusiv crucificarea
acestuia. Ultimului segment menţionat este foarte scurt şi episodic, cineastul
dorind probabil să întărească mesajul filmului său apelând la spiritul puternic
creştin al americanilor. Dar exceptând această parte a filmului, oricare dintre
cele trei fire narative ar fi putut constitui, cel puţin la vremea aceea, un
film de sine stătător, având atât un număr destul de ridicat de personaje
distincte cât şi o structură narativă completă. Mai ales segmentul modern şi
cel babilonian dau dovadă de o complexitate şi a anvergură a povestirii care comparată
cu liniile narative ale altor filme din acea vreme ar fi părut oricum
ambiţioasă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Deşi publicul american mai văzuse fire narative multiple, inclusiv în
filmul „Judith din Bethulia” a lui Griffith, acestea rămân totuşi legate la
aceeaşi poveste generală, iar „caracterul inovator al structurii narative,
bazată pe sugestia de simultaneism [...] dezorientează pur şi simplu publicul
de la 1916” (Littera, p. 108). Pentru a-şi atrage publicul şi a-i menţine
atenţia regizorul foloseşte decoruri spectaculoase pe măsura poveştii inspirate
din decorurile din filmul italian <i>Cabiria</i>,
iar combinate cu numărul imens de figuranţi, filmul obţine o grandiozitate
căruia Griffith nu s-a sfiit să îi facă reclamă, şi care rămâne impresionantă
chiar şi după standarde contemporane.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Pentru a clarifica şi mai mult trecerea de la o povestire la alta cineastul
a folosit culori diferite pe peliculă; cafeniu pentru povestea contemporană,
albastru pentru Iudea, sepia pentru Franţa şi gri-verzui pentru Babilonia. Iar
pentru a face legătură între segmente ne este prezentată Eterna Mamă care
balansează încontinuu leagănul omenirii. Din păcate însă, după cum a constatat
şi Pudovkin. parafrazat aici de George Littera
care spune că „cineastul american nu izbuteşte să unifice în conştiinţa
spectatorului fenomene atât de disparate şi că tema filmului rămâne nebuloasă”
(Littera, p. 107).<o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.cinequest.org/imgs/film_image_ul/cq19_600x252Intolerable.gif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="http://www.cinequest.org/imgs/film_image_ul/cq19_600x252Intolerable.gif" width="640" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Multitudinea de personaje şi complexitatea întâmplărilor nu se lasă uşor
transmise prin filmul mut, lipsa de voce împiedicând personajele secundare să
se distingă îndeajuns, iar naraţiunea nu este cu nimic uşurată de numărul
copleşitor de mare de intertitluri necesare pentru a rezuma fragmente şi a
stabili datele acţiunii. Pentru a ne face o idee despre cum ar fi beneficiat
filmul dacă ar fi fost conceput mai târziu. putem privi la <i>Cloud Atlas</i> un film care a avut premiera la 96 de ani după <i>Intoleranţă</i>, şi care de asemenea
prezintă mai multe fire narative care au loc în diverse epoci şi sunt legate
doar de o tematică generală. Comparaţia se afla desigur doar la nivel de
structură narativă. Chiar şi cu un public mult mai antrenat pentru a urmări o
naraţiune non-liniară şi cu toate inovaţiile tehnice, filmul are destule
momente în care este greu de urmărit sau devine epuizant.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Argumentabil cel mai mare inovator al cinematografului în vremea sa,
Griffith a prevăzut direcţiile potenţiale ale acestuia mult înaintea
contemporanilor săi, dar din păcate această precocitate l-a distanţat prea mult
de publicul său care încă nu era pregătit, astfel pornind lenta cădere din
ochiul spectatorilor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<u><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Sursă:<o:p></o:p></span></u></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Istoria Filmului Universal</span></i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">, George Littera,</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<br />Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-36918983819998648232013-01-05T15:25:00.000+00:002013-01-05T15:29:04.746+00:00Alte filme de vazut in 2013Cu totii asteptam nerabdatori Man of Steel, Thor 2 si Iron Man 3, Hobbit 2, Monster's Inc 2 (Jeeesus,e vreun film bun si original care va iesi anul asta?). To the Wonder, Django Unchained, Lis Miserables etc. Asa ca ArsCinematica a cautat cateva filme care for iesi anul acesta si care nu au fost trompetate cu atata verva.<br />
<div>
<br /></div>
<div>
<b>The Place Beyond the Pines</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
ni-l da pe Ryan Gosling ca si motociclist cascador care jefuieste o banca sa-si sustina familia de care abia de curand a aflat si pe Bradley Cooper in rolul unui promitator politist care se opune colegiilor sai coprupti. O drama intensa, un mix dintre <i>Drive</i> si <i>Serpico</i>.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/G07pSbHLXgg" width="640"></iframe></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>The Iceman</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Nu, nu ma refer la eroul Marvel ci la de un asasin care a omorat peste 100 de oameni, si care aici este interpretat de Michael Shannon, care incearca sa fie un om decent si sa aiba grija de familia sa. Nu stiu daca trailerul m-ar fi prins chiar din prima daca nu ar fi fost actorii, dar pe langa magnificul Shannon ii avem pe James Franco, Winona Rider, Ray Liotta si Chris Evans.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/hdxKdtt1PjU" width="640"></iframe></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Maniac</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Si daca tot vorbim de criminali in serie, sa-l urmarim pe Elijah Wood in rolul unui colectionar de scalpuri proaspete de femei tinere, care se indragosteste de o femeie aleasa sa-i fie victima.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/BPdzB1oGifw" width="640"></iframe></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Stoker</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Tot din categoria criminalilor cu relatii disfunctionale fac parte personajele din primul film englez a lui Park Chan-wook, omul cate si incantat/socat publicul cu niste filme pe atat de fucked-up pe cate au fost frumoase si poetice, cum ar fi <i>Thrist, Sympathy for Mister Vengeance </i>si desigur <i>OldBoy</i> (care si el va reiesi anul aceste remake-uit de Spike Jonze)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
In filmul de fata o vom avea pe incantatoarea Mia Wasikowska si pe Nicole Kidman printre altii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/JNpDG4WR_74" width="640"></iframe></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>The Sightseers</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Dar criminalii in serie pot fi si amuzanti si simpatici dupa cum ne demonstreaza in repetate randuri britanicii. Iar anul acesta regizorul Ben Wheatley, autor al hitului cult de anul trecut "Kill List", ne prezinta varianta englezeasca la Bonnie and Clyde.</div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b><iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/qyg9aRqlUxM" width="640"></iframe></b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>A Liar's Autobiography - The Untrue Story of Monty Python's Graham Chapman</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Si tot din UK vine acest documentar/animat perfect ilar bazat pe autobiografia in mare parte inventata de unul din cei mai amuzanti oameni ai secolului XX, forta creatoare a grupului Monty Python, Graham Chapman care a decedat in 1987. Filmul este narat de Chapman insusi, care a inregistrat o citire a cartii inainte de a muri. Un deliciu pentru fani Python, dar cu siguranta va fi printre filmele amuzante ale anului.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/dbW842eMNtI" width="640"></iframe><br />
<br /></div>
<b>Movie 43</b>
<br />
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Produsa de unul din fratii Farrelly, aceasta comedie ne prezinta 12 povestioare diferite regizate de 12 regizori diferiti, fiecare din segmente avand o mana de actori de mare renume de comedie si nu numai. Adica va fi un fel de <i>Paris, Je taime</i> al gross-out comedy-ului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/6VneW1vtcWY" width="640"></iframe></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>For Ellen</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Din seria dramelor indie avem acest filmulet cu suflet care ni-l prezinta pe Paul Dano in rolul unui rock-star care are o ultima sansa de a petrece cateva zile cu fiica sa.</div>
<div>
Desi personal incerc sa evit filmele, mai ales dramele, care au copii in roluri importante, aici siropozitatea pare a fi dozata in cantitati care sa nu provoace greata.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/9CJqbw8AsbA" width="640"></iframe></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Compliance</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Alt film independent este <i>Compliance</i> care prezinta povestea adevarata a unui manager de restaurant fast-food care isi supune o angajata unor umilinte si torturi psihice din simplul motiv ca acestea au fost instructiile pe care le-a primit prin telefon de la un barbat care se da drept politist. Pe langa faptul ca evenimentele prezentate chiar s-au intamplat in America intr-un McDonald's, filmul aminteste de experimentele <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Milgram_experiment">Milgram</a> si <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Stanford_prison_experiment">Stanford</a>, in care oameni s-au aratat cat se poate de deschisi sa tortureze si sa umileasca alti oameni doar pentru ca asa li s-a zis de catre cineva in pozitie de autoritate.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Evil Dead</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Nu suntem nici noi fani remake-urilor filmelor horror clasice, dar e ceva in legatura cu acest trailer care ne face sa credem ca poate de data asta lucrurile vor iesi bine. Desi conceptul pare cam demodat, mai ales dupa <i>Cabin in the Woods</i>, totusi cred ca e o sansa buna sa iesim multumiti si nu nervosi de la acest film. Poate are de a face cu faptul ca atat Sam Raimi cat si Bruce Campbell nu doar ca si-au dat binecuvantarea filmului ci sunt ambii implicati in productie, iar scenariul este co-scris de Raimi si Diablo Cody care pana acum ne-a pus in fata niste produse originale, amuzante si la tinta.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/v3UiELNrjhE" width="640"></iframe></div>
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-12720716797602618922012-12-24T13:48:00.000+00:002012-12-24T13:48:00.693+00:00Trailer de Sarbatori: Terrence Malick's "To the Wonder"Dupa ce a reusit sa scoata 5 filme in 30 de ani Terrence Malick aparent a dat de o vana de creativitate si in urmatorii doi ani are programate cinci filme. Lucru care nu ne supara chiar deloc se de doua zile ne putem bucura de primul trailer la urmatorul sau film "To the Wonder".<div>
<br /></div>
<div>
Din cate putem vedea filmul pare a fi sculptat din exact acelasi material ca si "Tree of Life", balansandu-se la limita intre cheesy si spiritual. Macar de data asta monologurile adresate Universului si Omului sunt spuse cu hotarare de preotul jucat de Javier Bardem nu soptite afectat de Jessica Chastain si niste copii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
All in all, eu chiar chiar sunt curios de film, dar eu am vazut "Tree of Life" de 3 ori in aceeasi saptamana, asa ca s-ar putea sa nu fiu chiar obiectiv.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Faceti-va si voi o parere:</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/icokC95GlIg" width="640"></iframe></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-3952772922059785162012-12-11T22:09:00.000+00:002012-12-11T22:09:39.025+00:00Trailer fain: Man of SteelCred ca nu sunt singurul care e de parere ca Superman e un personaj si un supererou destul de anost. Poate nu la fel de anost ca si Captain America, dar totusi...<br />
<br />
De aia nici nu am vazut nici nu vreau sa vad "Superman Returns".<br />
<br />
Dar de la teaserul productiei Snyder/Nolan am avut un feeling ca ar putea fi ceva chiar interesant in povestea asta de origine.<br />
<br />
Trailerul nou inca nu a reprimat acest gand:<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/KVu3gS7iJu4" width="640"></iframe>Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-72446600124926801192012-11-27T16:57:00.002+00:002012-11-27T16:57:31.486+00:00Cloud Atlas <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.raluk.ro/wp-content/uploads/2012/11/cloud-atlas2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="214" src="http://www.raluk.ro/wp-content/uploads/2012/11/cloud-atlas2.jpg" width="320" /></a></div>
Din trailer parea ca filmul va fi un fel de The Fountain amestecat cu The Hours, Blade Runner, Matrix si Everyhting Is Illuminated. Si in The Fountain avem un film cu tente filozofale in care ne sunt prezentate trei povesti diferite ce au loc in diverse puncte ale timpului, anii 1500, 2000 si 2500, iar in toate trei apar personaje jucate de aceiasi actori. Aceste trei povesti sunt insa strans legate, se influenteaza reciproc, se si suprapun uneori, iar cele trei variante ale personajelor sunt mai degraba avatari ale acelorasi persoane decat simple reincarnari.<br />
<br />
In Cloud Atlas lucrurile sunt ceva mai putin inchegate, amintind mai degraba de The Hours, doar ca si acolo partile diferite au influente mai directe asupra celorlalte. Chiar si la cele 172 de minute ale sale eram foarte curios cum vor reusi sa lege toate acele povesti intr-o unitate ermetica, asteptand ceva asemanator cu The Fountain, doar ca asta nu e directia pe care o ia scenariul. Cele sase povesti sunt legate una de alta prin cate un mic detaliu, si ecouri dintr-una reverbereaza in toate celelalte, dar altfel raman sase povesti separate. Iar actorii, desi apar in toate cele sase episoade, joaca personaje diferite, nu fatete ale aceluiasi. Astfel, cei trei regizori s-au angajat intr-un exercitiu de invartit farfurii pe bete, caci a gasi un mod efectiv de a prezenta sase povesti ce nu par conectate, care sa sustina interesul publicului, nu e deloc usor. Lucru care se vede mai ales cand unele din povesti au momente mai puternice, iar saltul brusc de la ele spre altele care nu au reusit sa ne starneasca interesul cu aceeasi forta poate deveni enervant.<br />
<br />
<a href="http://www.raluk.ro/wp-content/uploads/2012/11/cloud-atlas8.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://www.raluk.ro/wp-content/uploads/2012/11/cloud-atlas8.jpg" width="320" /></a>Fiecare bucata din film evoca stilul genului care i s-ar potrivi. Primele doua parti functioneaza ca drame de epoca cu tendinte de romanta, partea cu jurnalista este un film detectiv, povestea contemporana cu editorul este o comedie din orice punct de vedere, iar ultimele doua evoca diverse tipuri de SF-uri distopice si post-nucleare. Este greu, astfel, de imaginat un public care sa nu gaseasca in film ceva care sa ii placa, caci avem si umor si actiune si mister si dragoste si drama, fara a simti insa ca sunt aruncate inspre noi de dragul de a indeplini un checklist.<br />
<br />
Filmul insa isi arata gratia cand ajunge la punctul culminant, cand toate cele sase povesti ajung la propriile finaluri, care insa se amalgameaza si se omogenizeaza intr-o concluzie epica la aceasta epopee trans-temporala, lasandu-ne fermecati si satisfacuti atat intelectual cat si emotional.<br />
<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/fWDmOQPwL9s" width="640"></iframe>Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-30910169471850904462012-11-09T15:32:00.000+00:002012-11-09T15:32:41.287+00:00Trailerul Saptamanii: World War ZDin seria romanelor de succes recente adaptate marelui ecran noua gaselnita a Hollywoodului este "World War Z" care spunea povestea foarte originala a unei infectii globale cu zombie.<br />
Gaselnite de fapt nu e atat de noua, romanul a iesit in 2006 si prezinta intamplarile a mai multor personaje prezentate la persoana intai. A fost foarte bine primit si adaptarea nu avea cum sa fie departe.<br />
<br />
Asa ca in iunie 2013 fanii se vor bucura de Brad Pitt infruntand hoarde de nemorti, iar noi ne putem bucura de acum de trailer:<br />
<br />
Nu am citit cartea, asa ca nu stiu cat de mult deviaza filmul de la ea, dar voi incerca sa-mi fac o impresie din cele doua minute pe care le avem.<br />
<br />
Aici Brad Pitt pare a fi un fel de fost super-soldat pe a carui maine pica salvarea unui grup de supravietuitori, lucru care l-am intalnit pana acum de prea multe ori parca, si faptul ca acum e un om de familie linistit iar nu e un bonus.<br />
<br />
Puncte pentru originalitate se acorda insa pentru reprezantarea masei de zombie care se disting si de cei lenti a lui Romero si de cei rapizi din "28 days later" sau din filmul lui Zack Snyder. Pentru prima data chiar par a actiona ca si o masa nu doar a fi intamplator una. Cei din trailer amintesc de un musuroi de furnici care au un hive-mind care ii impinge la actiune. Pentru a intari acest efect se evita cadre detaliate cu vreun individ zombie, lucru care insa lucreaza putin impotriva trailerului, caci fara a sti inainte de ce se intampla nu vedem initial decat soldati impuscand multi oameni. Abia spre final devine clar ca e ceva in neregula cu acestia.<br />
<br />
Iar faptul ca o data ce familia protagonistului este dusa la siguranta nu mai avem de-aface cu un survivor movie cum tind mereu aceste filme sa fie este un alt bonus. Chiar este razboi aici, ceea ce poate oferi niste ocazii bune pentru scenaristi, sa vedem daca le si prind.<br />
<br />
<span style="color: #222222; font-family: arial, sans-serif;"><span style="font-size: 12px; line-height: 15.980000495910645px;"><iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/HcwTxRuq-uk" width="640"></iframe></span></span><br />
<span style="color: #222222; font-family: arial, sans-serif;"><span style="font-size: 12px; line-height: 15.980000495910645px;"><br /></span></span>
<span style="font-family: inherit;">In concluzie, ArsCinematica probabil se va prezenta la film in vara.</span>Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-53225453151801342232012-11-04T08:53:00.000+00:002012-11-04T08:53:13.851+00:00Minte-ma Frumos - Cel mai prost film al anuluiUnii ar zice ca nu e bine sa ai pretentii de la anumite filme, cum ar fi un film de actiune sau o comedie romantica. Dar depinde de pretentii. Adica dupa ce ai vazut "The Avengers" poti sa zici ca nu ai pretentii de la "Iron Man 3". La comediile romantice e si mai simplu, formula e clara si filmul isi dovedeste calitatea jucandu-se cu acea formula.<br />
<br />
Cand insa ai doar formula si clisee...<br />
<a href="http://d22zlbw5ff7yk5.cloudfront.net/images/stash-1-501ccfcc8da50.jpeg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://d22zlbw5ff7yk5.cloudfront.net/images/stash-1-501ccfcc8da50.jpeg" /></a><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Doamnelor si domnilor <b>"Minte-ma Frumos"</b><br />
<br />
<br />
Un gras (Marius Damian) si o grasa (Antoaneta Zaharia) se intalnesc pe Facebook si se pacalesc unul pe altul sa se placa, mintind grosolan despre ei insusi si folosind pozele colegilor de casa atractivi. Acum, de obicei nu mi-ar sta in fire sa definesc doua personaje atat de simplu precum grasa sau grasul, dar de obicei un film nu insista atat de mult asupra unui singur detaliu care sa defineasca complet un personaj. Alte calitati, in afara de a fi grasi, astia doi n-au, asa ca nu are rost sa ne complicam.<br />
<br />
Cei doi si-au dat intalnire, dar evident nu se pot duce ei. Asa ca Grasul il trimite pe colegul sau de garsoniera, Chipesul (Andi Vasluianu), iar Grasa pe colega ei de garsoniera, Frumoasa (Diana Dumitrescu). Planul este ca mai tarziu Grasii sa le zica Frumosilor de sex opus ca de fapt ei erau cei de pe Facebook, pentru ca in lumea acestui film logica este doar un concept teoretic fara aplicatii practice.<br />
<br />
Dar vai, Frumosii evident se indragostesc. Pentru ca sunt frumosi. Atat. Urmeaza o harababura in care toata lumea minte si lucrurile se tot complica. Iar faptul ca Chipesul lucreaza ca si gigolo pentru femei peste 40 de ani, care sunt toate in limba dupa el, desi nu are nicio calitate seductiva discernabila, iar una din aceste femei este sefa frantuzoaica a Frumoasei nu ajuta.<br />
<br />
Dupa alte conflicte improbabile, urmeaza finalul pe care l-ati stiut de cand ati citit primul paragraf al sinopsisului.<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.raluk.ro/wp-content/uploads/2012/11/minte-ma-frumos1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="219" src="http://www.raluk.ro/wp-content/uploads/2012/11/minte-ma-frumos1.jpg" width="400" /></a></div>
Iura Luncasu se afla la primul sau film pentru marele ecran, pâna acum construindu-si cariera prin seriale precum<i><b> Lacrimi de iubire, Numai iubirea, Iubire ca in filme</b></i> si <i>Inima de tigan</i>. Sensibilitatile de televiziune reies inca de la genericul de inceput, in care numele actorilor si ale echipei sunt afisate peste imagini ale orasului, stil care aminteste foarte puternic de serialele HBO. Dar si felul in care sunt construite scenele, inramarea personajelor in ecran, tehnicile de montaj dau impresia ca avem in fata un episod foarte lung a unei telenovele romanesti care incearca cu disperare sa imite sitcom-urile americane din prima jumatate a anilor ’90.<br />
<br />
Stilul regizoral de mic ecran este puternic sustinut de scenariul lui Adrian Lustig, care a aratat mult potential cu debutul sau scenaristic Nunta Muta. Aici insa ne serveste o insiruire de clisee ieftine nesustinute si vag legate. Scenaristul pare sa fi adunat toate amintirile despre ce a vazut el la TV in anii ’90 si a scris scenariul pe baza asta. Comedii romantice cu Freddie Prinze Jr., American Pie, un inceput de film porno, momente scoase din Friends si alte sitcom-uri inferioare si desigur nelipsitul moment Cyrano de Bergerac – toate sunt aruncate in acest film in speranta ca ceva, ceva tot va iesi.<br />
<br />
Dar punctul slab sta de departe in personaje, care ori sunt abia schitate, ori sunt exagerari grotesti ale unor tipologii din romane pentru adolescenti, ori par efectiv scoase dintr-un desen animat pentru copii sub 6 ani – cum este frantuzoaica lui Loredana Groza. Cele patru personaje principale mai ales, care au varste intre 30 si 38 de ani, au maturitatea emotionala, simtul responsabilitatii si logica unor adolescenti de 13 ani care trec prin primul val de hormoni si rebeliune. De vreo idee de motivatie in spatele actiunilor lor, in afara de un caz grav de prostie generala, sa nu mai vorbim. Toata lumea face tot ce face pentru ca asa vrea scenaristul/regizorul, nu pentru ca ar avea vreo noima. Si deoarece trebuie indeplinite tipologiile.<br />
<br />
De actori, ce sa zic. Joaca pe cat de bine le permite scenariul si regia. Joaca bine niste prosti. Andi Vasluianu mai ales pare sa se fi distrat jucand in film, ceea ce face o diferenta, si salveaza cu sinceritatea sa unele momente, dar nu si tot filmul.<br />
<br />
<br />
<i><a href="http://www.raluk.ro/minte-ma-frumos-sitcom-telenovela-de-pe-marele-ecran/">Tot articulul de pe sursa raluk.ro</a></i><br />
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-4414344617376078732012-11-02T20:57:00.002+00:002012-11-02T20:57:25.659+00:00Trailer: John Dies at the EndProbabil nu ati auzit de acest film si nu se afla pe lista voastra de filme pe care de abia le asteptati, dar desi inca nu a iesit pe piata filmul a devenit deja cult. Si asta datorita romanului pe care se bazeaza, care prezinta un succes-story dragut. David Wong are un job de cacat si din plictiseala scrie cateva povestiri despre doi prieteni care sunt un fel de slacker-ghostbusters. Povestirile le imparte prietenilor si au destul succes incat sa devina un roman care va deveni unul din cele mai bine vandute romane de pe Amazon. Intre timp Wong primeste postul de editor-in-chief la site-ul de umor Cracked.com si anul acesta a scos partea a doua a romanului.<br />
<br />
Iar in ianuarie asteptam adaptarea. Pare a fi genul de film atat-de-prost incat e bun, dar daca s-au tinut de roman, si din trailer pare ca da, va fi de fapt un horror-comedie chiar reusit. Nu pentru oricine, dar un film bun.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/Vy83MPk7Wpg" width="640"></iframe>Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-90388938127178851342012-11-01T22:11:00.003+00:002012-11-01T22:29:29.484+00:00Dupa Dealuri (scurta analiza)<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Al patrulea lung-metraj
al multi-premiatului regizor Cristian Mungiu prezintă povestea a două tinere
care au crescut împreună în orfelinat şi au luat-o pe căi diferite după ce au
devenit majore. Voichiţa s-a dus la mănăstire unde l-a primit pe Dumnezeu în
suflet în timp ce Alina a încercat să-şi caute singură câştigul, ajungând
finalmente să lucreze în Germania. <o:p></o:p></span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmnCWWuHFmswmrdkYb2yRwtx7bfGs2Dp1DV6fbmBzDeovZr8wPSX4eXhD_3aHRMFQuCeue4Jzj3KzD7vRJ-MTKMI51W9PMIQKTrSLqakGfFPGJt-puWqoIZxRyxnrj0wWNhRgj31x4zdg/s1600/Dupa-dealuri-foto-Mobra-Films.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmnCWWuHFmswmrdkYb2yRwtx7bfGs2Dp1DV6fbmBzDeovZr8wPSX4eXhD_3aHRMFQuCeue4Jzj3KzD7vRJ-MTKMI51W9PMIQKTrSLqakGfFPGJt-puWqoIZxRyxnrj0wWNhRgj31x4zdg/s400/Dupa-dealuri-foto-Mobra-Films.jpg" width="400" /></a></div>
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Filmul începe cu
sosirea Alinei în vizită la Voichiţa cu scopul de a o convinge sa se întoarcă
împreună în străinătate. Voichiţa o aşteaptă în gară, iar aici încă de la
primul cadru sare în evidenţă mâna auctorială a lui Mungiu care ne prezintă un
travling de mână care urmăreşte ceafa protagonistei, cadru devenit aproape
emblematic pentru “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, filmul care i-a adus
regizorului Palme d’Or-ul. De altfel similarităţile dintre cele două filme nu
se opresc aici, ele fiind legate nu doar tehnic cât şi tematic, putând fi uşor
considerate filme surori, după cum vom vedea mai încolo.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Apartenenţa filmului
la curentul Noului Val Românesc şi esteticile minimaliste ale acestuia sunt
evidenţiate chiar înainte să înceapă filmul de chiar prin genericul foarte
simplu, format dintr-un fundal negru pe care sunt scrise cu litere albe şi un
font neutru datele importante ale filmului, singurele sunete fiind cele din
imaginile ce încă nu le vedem. <o:p></o:p></span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">După ce coboară din
tren, Alina sare să o ia în braţe pe Voichiţa cu o nevoie disperată şi o ţine
mai mult decât ar părea normal, lucru care este primul indiciu că relaţia lor
din cămin nu s-a rezumat numai la o strânsă prietenie, şi care indică pentru
prima dată conflictul ce va urma, căci în contrast cu pasiunea Alinei, Voichiţa
are o reacţie mult mai liniştită. Este bucuroasă, dar nu e copleşită.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">De aici lucrurile
escaladează încet. Alina realizează că dragostea pe care ea o poartă pentru
Voichiţa nu mai este împărtăşită de aceasta, căci ea l-a primit pe Dumnezeu în
suflet şi şi-a dedicat viaţa acestuia. Alina nu pricepe profunditatea şi
importanţa unei astfel de legături şi îl tratează pe Domnul ca pe un rival
începând să se manifeste un comportament iraţional mânată de gelozie.<o:p></o:p></span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://admin.ziarulring.com/images/upload/cultura/filmul-lui-cristian-mungiu-dupa-dealuri-selectionat-la-cannes-2012-434x326.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="300" src="http://admin.ziarulring.com/images/upload/cultura/filmul-lui-cristian-mungiu-dupa-dealuri-selectionat-la-cannes-2012-434x326.jpg" width="400" /></a></div>
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Regizorul însă
alege să nu abordeze direct acest conflict arătându-ne în schimb interacţiuni
aparent triviale între personajele principale şi celelalte, maicile şi
părintele de la mănăstire, ocupanţii orfelinatului etc. Dar fiecare moment
scoate la iveală detalii despre trecutul fetelor şi despre dinamica dintre
personaje şi mai ales despre lumea în care trăieşte acum Voichiţa, lume în care
Alina este un element străin şi tulburător. Dar deşi petrecem mult timp privind
măicuţe curăţând cartofi sau măturând iar între fete majoritatea discuţiilor
sunt iniţial prietenoase, tensiunea nu lipseşte niciodată, ci e susţinută
permanent de privirea Alinei sau de câte o replică a acesteia, efect datorat în
mare parte talentului tinerei actriţe Cristina Flutur.<o:p></o:p></span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Conflictul prinde
amploare când Alina nu mai poate să-şi creadă propria iluzie despre dragostea
Voichiţei pentru ea, şi are o criză de nervi încercând să se sinucidă după care
atacă fizic preotul şi maicile. De aici filmul se concentrează preponderent pe
personajul Voichiţei şi pe ruptura din ea produsă de dorinţa de a-şi ajuta cea
mai bună prietenă, dintr-un simţ al datoriei faţă de copilărie dacă nu din alt
motiv, şi nevoie de a păstra legătura cu Dumnezeu care îi oferă linişte
sufletească.<o:p></o:p></span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">După cum ziceam şi
mai devreme se poate trage o paralelă între filmul de faţă şi „4 luni, 3 săptămâni
şi 2 zile”, una din temele principale fiind prietenia puternică dintre două
tinere care trec prin situaţii dificile. Voichiţa ia locul Otiliei, fata mai
aşezată care acţionează altruist încercând să ţină în balans şi viaţa ei şi a
prietenei, Alina pe post de Gabiţa, a cărei acţiuni egoiste şi
iraţionale/negândite distrug orice fel de echilibru. Simţul prieteniei şi al
datoriei nu dispare nici când viaţa bine aranjată este pusă sub pericol, în
cazul de faţă acest pericol se manifestă prin ameninţarea preotului de a o
alunga pe Voichiţa din mănăstire dacă Alina nu se comportă. Totuşi Voichiţa, în
contrast cu Otilia, are un moment când ar vrea să scape de prietena nevoiaşă,
şi anume când o lasă în grija „părinţilor”. Şi-a atins scopul de a rezolva situaţia
şi acum vrea să revină la viaţa ei paşnică, iar când Maica Stareţă sugerează să
mai rămână cu Alina o cuprinde groaza. <o:p></o:p></span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Cealaltă tema
majoră explorează importanţa credinţei creştine, folosindu-se tot de Voichiţa
ca şi subiect. Aceasta ne este prezentată ca şi foarte credincioasă şi cu
iubire adevărată faţă de Dumnezeu, lucru netulburat iniţial de prezenţa Alinei.
Credinţa aceasta este însă pusă la încercare când începe procesul de exorcizare
a fetei. Deşi iniţial susţine iniţiativa, zbuciumul prietenei sale o împing
spre sfiidarea preotului. După moartea Alinei, o regăsim pe Voichiţa îmbrăcată
cu un pulovăr şi pantaloni, renuţând la straiele de măicuţă pe care până atunci
le purta mereu. La inchiziţia poliţiei nu mai regăsim nici un fel de loialitate
pentru preot sau măicuţe, ci doar o nevoie de justiţie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Ultimul cadru este
prezentat din punctul de vedere a tinerei, care aflându-se în dubiţa poliţiei
priveşte prin parpriz la un indicator dintr-o intersecţie care arată două
direcţii care duc ambele spre o biserică. În ultimul moment geamul este stropit
de zăpadă noroioasă, murdărind în ochii fetei şi calea creştină.<o:p></o:p></span></div>
Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-49688988068409689322012-10-30T15:22:00.000+00:002012-10-30T15:22:33.768+00:00Skyfall <div>
<b>Have you considered a desk job?</b></div>
<div>
<br /></div>
<a href="http://www.raluk.ro/wp-content/uploads/2012/10/skyfall9.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://www.raluk.ro/wp-content/uploads/2012/10/skyfall9.jpg" width="320" /></a>Pe langa firul narativ principal, filmul incearca sa transmita un mesaj despre necesitatea lui Bond in lumea contemporana si, implicit, a filmelor sale. M este impinsa spre pensie, este judecata de o comisie care ii pune sub indoiala utilitatea ei si a spionilor de teren in lumea informatiei si a internetelui si chiar si lui Bond i se sugereaza ca este batran, depasit, demodat si ca ar trebui sa se transfere la o slujba de birou. Astfel producatorii abordeaza o problema de a carui existenta eu cel putin nu eram constient, relevanta filmelor James Bond. Nu am citit niciun fel de critica la adresa seriei care sa zica ca e demodata, mai ales dupa reboot-ul care a avut loc cu Casino Royale, dar filmul a tinut sa-si reafirme pozitia. Problema este insa ca, dupa ce ne pune in fata toate aceste probleme, scenariul nu prea le da o rezolvare satisfacatoare. Da, la final James Bond sta semet si sigur pe sine in fata noastra si ne asigura ca aventurile sale de abia acum incep, dar atitudinea sa nu se bazeaza pe mai nimic.<br />
<br />
Daca sunteti fani Bond, nu aveti de ce sa pierdeti acest film, dar daca seria nu v-a incantat niciodata nu cred ca asta este filmul care va va convinge. Pentru cei fara pareri formate, Skyfall ofera un film de actiune, mai mult decat unul de spionaj, cu o poveste personala care uneori vrea sa para mai profunda decat este si care pe durata sa va ofera de buna calitate.<br />
<br />
<b><i>L-as mai vedea o data?</i></b><br />
Probabil ca nu.<br />
<br />
<i><a href="http://www.raluk.ro/skyfall-mai-este-james-bond-relevant/">Pentru sinopsis si parere actorie/regie click aici</a></i><br />
<br />
<br />Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-51669175933486685082012-10-26T16:27:00.000+01:002012-10-26T16:41:54.681+01:00Friday afternoon trailer: Argo <a href="http://wearemoviegeeks.com/wp-content/uploads/argo-poster.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://wearemoviegeeks.com/wp-content/uploads/argo-poster.jpg" width="236" /></a>Linking nicely with current affairs theme of the third and final Presidential Debate before this year's election, the one about US foreign policy, here comes a film about a pivotal event from 1979 which, according to some, still reverberates in the tensioned relationship between the West and the Middle East. And believe it or not, cinema played a major part in the unravelling of this specific event.<br />
<br />
<a href="http://www.imdb.com/title/tt1024648/">Argo</a> is directed by <a href="http://www.imdb.com/name/nm0000255/">Ben Affleck</a> and is based on the true story of how six American diplomats were rescued by the C.I.A. during the <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Iran_hostage_crisis">Iran hostage crisis</a> in 1979 by pretending to be Canadian film-makers, scouting for a location in Iran, in preparation for what was to be a major Hollywood production adaptation of the novel Lord of Light by Roger Zelazny (Hugo Award for Best Novel in 1968), a Hindu-inspired mystical science fiction story which takes place on a colonised planet. Oh, and this imaginary sci-fi film was called Argo, like Jason's vessel which carried him in his voyage to find the Golden Fleece.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/w918Eh3fij0?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
And when I say "based on a true story", I actually mean it. The <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Canadian_Caper">Canadian Caper</a>, as this seemingly unbelievable CIA rescue mission is now called, has been detailed in three books authored by Tony Mendez, a former CIA operative involved in clandestine and covert operations with the CIA during the Cold War.<br />
<br />
Tony Mendez, played by Ben Affleck in Argo - the real one, was directly responsible with this daring idea and flew into Iran himself, providing the six American officials with fake Canadian documentation, visas and a prepared back-stories involving the production of Argo - the fake one.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://collider.com/wp-content/uploads/argo-poster1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://collider.com/wp-content/uploads/argo-poster1.jpg" width="216" /></a></div>
Other members of the cast include Bryan Cranston, playing Mendez's supervisor, Alan Arkin as Hollywood big-shot Lester Siegel and John Goodman as John Chambers, a famous make-up artist who worked on Planet of the Apes and the pointy ears from Star Trek. Both those achievements on their own qualify him as a legend in some social circles, but together..he must be like a God..or something. Chambers was actually decorated by the CIA for his help with undercover ops and was instrumental in setting up the Canadian Caper and making it believable in Hollywood, something only a make-up artist would really know how to achieve.<br />
<br />
The trailer itself is loaded with thrillery thrilling moments but mixing sober CIA people with hungover Hollywood people is destined to raise a few smiles on the way as well - queue Siegel actually saying: "If I'm doing a fake movie, it's going to be fake hit!".<br />
<br />
IMDb has a user generated rating of 8.4 for this one, while Metascore's aggregated review counting system that no one understands gives it a more than respectable 86 out of 100. So you might not want to miss this one when it comes to a cinema...near you!<br />
<br />
Also, see WIRED Magazine's story about the Canadian Caper here: <a href="http://www.wired.com/magazine/2007/04/feat_cia/all/">How the CIA Used a Fake Sci-Fi Flick to Rescue Americans From Tehran</a>marquihttp://www.blogger.com/profile/02051601079989752781noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-20700883918958238162012-10-23T21:08:00.001+01:002012-10-23T21:08:44.027+01:00Trailer: Iron Man 3A sosit. A sosit.<br />
<br />
Prima continuare Marvel dupa "The Avengers", ni-l prezinta pe Tony Stark intr-o ipostaza tipica partilor 3 din astfel de filme, in care sunt luate decizii mult mai importante decat pana acum, in care eroul isi pune la indoiala identitatea si incearca chiar sa se desprinda de ea, si in care sunt implicati si personajele pozitive mai profund.<br />
<br />
De asemenea il vedem pentru prima data pe Ben Kingsley in rolul Mandarinului, aratand de parca tocmai vine de pe platoul "The Hobbit".<br />
<br />
Si Guy Pearce de asemenea ne arunca cateva priviri malefice.<br />
<br />
Enjoy:<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/5EjG-1U3wqA" width="640"></iframe><br />
<br />
<br />Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-1447961957113059132012-10-19T23:37:00.001+01:002012-10-19T23:37:50.332+01:00Trailerul unei perioade nedeterminate: CarrieSo yeah, apparently this is happening:<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="480" src="http://www.youtube.com/embed/RaHzUMq8iaM" width="853"></iframe><br />
<br />
Nu-mi place cum arata cadrul cand trece peste strada, dar s-ar putea ca acela nici macar sa nu intre in film. Pe de alta parte regizoarea filmului "Boys Don't Cry" si desigur Chloe Grace Moretz, hm...Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-331236241197651609.post-29702358708677586872012-10-06T11:12:00.001+01:002012-10-06T11:12:26.340+01:00Adele canta pentru James Bond SkyfallUnele din cele mai importante elemente a oricarui film James Bond sunt genericul stilizat si melodia care merge in fundal.<br />
<br />
Lista artistilor care au avut privilegiul de a scrie si canta melodii pentru filmele trecute din serie ii include pe Madonna, Paul McCartney, Nancy Sinatra, Tina Turner, Jack White si Alicia Keys si melodiile lor au intrat in charturile din anii respectivi.<br />
<br />
Pentru noul episod, "Skyfall", al treilea cu Daniel Craig in rolul lui Bond, producatorii au ales-o pe una din cele mai apreciate canterete din ultimii doi ani, Adele.<br />
<br />
Vocea ei e numai potrivita dar initial nu eram sigur daca melodia se potriveste pentru un film Bond. Primele note denota clar filmul pentru care au fost puse impreuna, dar apoi melodia abordeaza un ton ceva mai melancolic decat asteptat.<br />
<br />
Ascultati si voi:<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="480" src="http://www.youtube.com/embed/7HKoqNJtMTQ" width="853"></iframe><br />
<br />
Acum nu stiu cum va fi tonul filmului, dar cred ca totusi e melodie reusita, chiar daca nu va avea acelas succes ca si "Die Another Day" de exemplu.Syaitanhttp://www.blogger.com/profile/17735756442259641003noreply@blogger.com0