Trailerul saptamanii...sau zilei...sau...Un trailer fain: Oz the Great and Powerful

Cu totii stim despre aventurile lui Dorothy de peste curcubeu, dar desi cartea si filmul se numeste "The Wizard of Oz", nici una nici alta nu exploreaza cu adevarat originile marelui vrajitor. Anul acesta insa (si prin anul acesta ma refer desigur la anul viitor) lucrurile se vor schimba insa cand James Franco va interpreta o varianta tanara a barbatului. Alti actori (in alte roluri presupun) vor fi Zach Braff (da, J.D.), Mila Kunis (faimoasa pentru vocea lui Meg din Family Guy), Michelle Williams si Rachel Weisz.

Iar capitanul la carma acestui proiect (a carui metafora am decis acum ca e un vapor) este Sam Raimi, care ne-a daruit una din cele mai awesome trilogii care a fost vreodata proiectata pe marele ecran: "The Evil Dead Trilogy", hell yeah. Si a facut si filmele alea in care Tobey McGuire se imbraca intr-un costum rosu si albastru mulat, si ii ies substante albe din membre.

Dar hai sa vedem trailerul, si dupa aia sa aflam ce parere avem despre el (adica sa aflati voi ce parere am eu):



Printre primele chestii pe care le aflam este ca filmul este un produs Disney, ceea ce e bine, si ca este produs si de cei care au produs "Alice In Wonderland" a lui Tim Burton, ceea ce... mai putin bine.
Amu, filmul ii aduce un omagiu dragut originalului "The Wizard of Oz" cu Judy Garland a carui actiune era filmata in sepia cat timp decurgea in Kansas, si devenea color in Tinutul Oz. Si aici inceputul filmului este in alb-negru pana cand o tornada il duce pe Oz, in Tara Minunilor, vreau sa zic in taramul lui Oz; imi cer scuze dar lumea fantastica de aici pare cam identica cu cea din filmul lui Burton. Culori vii si supra-saturate de dor ochii. Si desigur va fi in 3D, ceea ce nu va ameliora atacul vizual.

Cu toate astea filmul chiar arata bine, si exista o sansa, oricat de mica, ca nu va fi doar o voma colorata de doua ore in forma vaga de poveste. Adica personajele au potential, si avem aparent un origin story pentru The Wicked Witch of the West, ceea ce ma face sa intreb daca povestea are influente si din musicalul "Wicked".

Deci, cred ca eu am sa ma duc sa-l vad, nu 3D daca se poate. Adica trailerul are niste imagini absurd/stupide, dar maimutele alea is kinda cool.

Also, this:

The Lion King 3D - Regele Animatiilor

Cum de l-am vazut?
Nu ma omor cu Disney, dar asta l-am vazut acum 2-3 ani ca toata lumea zicea ca e bun. Apoi am vazut musicalul in West End, pentru ca Julie Taymor rules, si a revolutionat Broadway-ul, si mi-au ramas multe din melodii in cap. Cand am avut ocazia sa-l vad la cinema, nu am ezitat, mai ales ca am fost curios cum a fost aplicat 3D-ul unui film cu animatie old-school.

Dupa Alba ca Zapada, Frumoasa Adormita, Cenusareasa, Frumoasa si Bestia si Mica Sirena, Disney s-a trezit fara sa vrea cu imaginea unei companii specializate pe printese sientertainment pentru fetite, iar in anii ’90 s-a incercat schimbarea acestei imagini si atragerea unui public mai larg. In 1992 Aladdin avea ca protagonist un barbat aventurier, ca sa atraga baieti, si umorul improvizatoric al lui Robin Williams, pentru entertainment-ul adultilor.
Miscarea a avut succes si doi ani mai tarziu, Disney au scos ceea ce urma sa fie cel mai de succes film al lor, care are un protagonist si mai universal, un leu dragalas, care desi e mascul, e lipsit de stereotipurile asociate cu oricare dintre cele doua sexe. Dar nu asta e elemental major care scoate filmul in evidenta: acolo unde celelalte filme au protagonisti cu motivatii destul de simpliste, “viata e grea, vreau un happy-end”, aici avem personaje mult mai complexe.
Faptul ca povestea e bazata pe Hamlet, e unul din factorii majori care au contribuit la profunzimea subiectului, e greu sa dai gres cu Shakespeare, dar si partile noi contribuie; happy-end-ul lui Simba nu se atinge prin obtinerea unei averi, sau prin eliminarea antagonistului, convins ca el este de vina pentru moartea tatalui sau, tanarul leu fuge de viata si responsabilitatile sale, iar pentru a ajunge la solutie este supus unei crize de identitate si redescoperire de sine. In aceasta cauza este ajutat de doi mentori; unul e babuinul Rafiki, un batranel zvapaiat care aminteste de alti mentori amuzanti/profunzi, precum Yoda din Star Wars, dar ale carui bucati de intelepciune chiar au ceva de spus, asa simple si directe cum sunt. Celalalt mentor e Mufasa, tatal, care in stil hamletian apare sub forma de fantoma oferind catarsisul necesar; acesta mai apare la inceput explicandu-i micului Simba (si copiilor din public), conceptul Cercului Vietii, care include toate fiintele vii, si care ofera o viziune matura asupra vietii si mai ales a mortii. Poate pentru prima data intr-un film pentru copii, un animal pradator nu e doar o bestie fara minte, ci este chiar eroul, iar faptul ca ucide alte animale nu e un semn de cruzime si rautate, ci un aspect normal al naturii.

[Restul aici]

L-as mai vedea o data?
Cu copii sigur, dar si pana atunci poate m-as reuita, desi nu la cinema.

Tangled - recenzie in 5 minute

cum de l-am vazut?
desi recunosc ca mi-a placut "princess and frog", cel putin m-a prins, nu sunt mare fan disney, mai ales nu a animatiilor digitale. trailerul promitea un filmulet din asta hip pentru pre-adolescente, un disney fairy-tale cu putin shrek. dar cand a iesit, recenziile erau cam toate bune, si finalmente un prieten care e si mai putin fan disney a zis ca e chiar bun. deci am intrat cu asteptari mixte.

filmul e o reinterpretare a povestii lui rapunzel, cu diferenta ca parul ei lung e si magic (vindeca si da viata vesnica), printul care o salveaza e de fapt un hot si mai apar un cameleon si un cal care se crede ogar.
sincer, filmul a fost destul de underwhelming. adica e un film ok, nu are prea multe hibe, dar nici nu iese cu nimic in evidenta. cateva cantece destul de seci si nememorabile, si un plot fara prea multe surprize (adica zero).
ce a meritat au fost unele din imagini, care chiar aratau ca dintr-un basm. artistii au incercat sa combine animatia clasica cu cea digitala, si vroiau ca totul sa para luat din picturi. aceste imagini sunt insa de poster si nu salveaza filmul.
alt plus, si ceea ce-mi recomanda si amicul sus-mentionat, e ca pentru un film disney personajele sunt rotunde si bine gandite. au cliseele disney, desigur, dar nu se rezuma la ele; ea e tipa care vrea o viata diferita si plina de aventuri, dar aici nu e doar o printesa razgaiata si rasfatata, chiar a fost inchisa in turn toata viata, si pe langa asta are si alte motivatii si mici detalii care o completeaza si mai mult. iar relatia ei cu antagonistul e mult mai complexa si mai adanca decat ce a facut vreodata disney pana acum. punctul asta recunosc ca m-a incantat.
celalalte personaje sunt si ele cat de cat mai bine creionate, dar nu chiar atat de profund.

in rest, filmul are cateva momente amuzante (animalele mentionate anterior aduc majoritatea umorului), dar nici unul din aceste clipe nu e de ras cu voce tare, si filmului ii lipsesc glumele subtile pentru un public mai adult (nu ma refer la insiruirea de referinte culturale a la shrek, ci mai degraba spre pixar).
filmul ramane un film pentru copii, in ciuda incercarii de a-l face mai ritmat si cu personaje parca orientate si spre adolescenti. un film bun, recunosc, dar deloc remarcabil.

l-as vedea din nou?
nu. nu e moment din film de care pot spune ca ar merita revazut

Jim Carrey e Scrooge in varianta lui Zemeckis de la „A Christmas Carol” (2009)

Acum că v-am atras atenţia (sau nu) sar direct la concluzie: Atâta potenţial irosit.
Povestea din „O colindă de Crăciun” a lui Charles Dickens o ştim cu toţii: Ebenezer Scrooge e un bărbat bătrân, singuratic, extrem de zgârcit şi prost dispus şi care crede că sărbătoarea Crăciunului e o prostie (exprimandu-se prin una din ceale mai elocvente replici faimoase zise vreodata de vreun personaj ficţional: „Bah! Humbug!” - clasic). Şi pentru a-l convinge să-şi schimbe viaţa e vizitat de trei fantome, cea a Crăciunurilor Trecute, cea a Crăciunul Prezent şi cea a Crăciunurilor Viitoare. Este părerea autorului că aceste vizite sunt de fapt rezultatul unui trip prost rezultat dintr-o vizită la unul din numeroasele case de opiu din Anglia victoriană, detaliu care a fost omis de Dickens. Şi aşa de rău a fost tripul că a doua zi îşi pierde complet minţile şi fuge prin oraş urând Crăciun fericit străinilor şi aruncând încoace şi încolo cu bani.
Deşi nu i s-a remunerat pe măsura Dickens a scris una din cele mai durabile şi universale poveşti concepute de mintea umană, şi ca şi consecinţă e şi una din cele mai (dacă nu chiar cea mai) filmate poveşti din istorie. La nici 25 de ani de la apariţia filmului, în 1901 a apărut prima versiune cinematografică, urmând ca în fiecare deceniu să apară cel puţin o versiune pentru cinema şi încă câteva pentru televiziune, rezultând peste o sută de variante.
Sub aceste condiţii s-a apucat Robert Zemeckis („Back to the Future”, „Forrest Gump”, „Polar Express”, „Beowulf”) să ne pregătească varianta 2009, şi nu oricum ci prin patentata sa metodă de digital motion capture (vezi trailerul mai jos)(adică nu e nici chiar animaţie digitală, dar nici chiar filmare, actorii joacă rolul şi cu ajutorul calculatoarelor se adaugă fundalul şi feţele personajelor, care sunt foarte realiste şi detaliate, deseori arătând exact ca actorul real...ceea ce e cam pleonastic...dar sunt sigur că există un motiv logic pentru a folosi această tehnică). După „Polar Express” şi „Beowulf” domnul Zemeckis (pe care l-am întâlnit vara aceasta în Sibiu când am lucrat la Crama Sibiană, nu pot sublinia acest aspect destul) a decis să reinventeze clasicul lui Dickens (ceea ce nuuuuu s-a mai făcut până acum), şi nu doar atât dar şi în 3D (din aia în care iese mână lu’ ăla din ecran, o modă foarte în vogă mai nou)
În mod plăcut surprinzător s-a ţinut foarte aproape de carte, nu a adăugat sub-poveşti pentru a da realism personajelor şi alte chestii fără folos. După variante catastrofale în care se încerca modernizarea poveştii (cum ar fi „Scrooged” cu Bill Murray, sau nu ştiu ce variantă cu Whoopy Goldberg) oamenii au realizat că uneori a rămâne cu clasicul e ideea cea mai bună.
Problema care o am eu cu variantele clasice pe care le-am văzut până acum, e că sunt aşa de al naibii de plictisitoare (scuze Patrick Steward), adică prezintă povestea 100% ca la carte, fără prea multă creaţie. Doar că ştim deja cu toţii povestea.
Aici e alt plus al filmului, din primele secvenţe îţi dai seama că va fi o variantă colorată, ritmată. Animaţia Londrei victoriene e minunată, detaliată cu părţile bune şi rele, chiar te simţi că te plimbi prin acele locuri. Povestea nu se blochează ca un filmuleţ youtube care nu s-a încărcat ca lumea pentru a asigura că absolut fiecare cuvânt scris de Dickens apare în film, ci se mişcă destul de repede. PREA repede. Greşeala cea mai mare, în timp ce celelalte filme se înghesuie prea mult să prezinte povestea, Zemeckis prea se bazează că noi o ştim deja, ceea ce adevărat, dar totuşi să nu sărim chiar aşa peste tot şi să băgăm cât mai multe efecte speciale posbile în 96 de minute.
M-am bucurat că nu a trebui să stau prin jumătate din film ca să apară fantomele, ceea ce alteori a fost cazul, am ajuns la ele destul de repede, dar am şi trecut de ele în acelaş ritm. De abia petrecem timp cu primele două fantome, scene din carte sunt tăiate, iar cele trei se succed în timpul în care îţi ia să clipeşti. Nu petrecem destul timp în nici o scenă încât să începem să empatizăm cu personajele, şi la plecarea fantomei nu avem nici o secundă de odihnă pentra a absorbi şi a reflecta puţin la ceea ce am văzut (valabil şi pentru Scrooge), şi deja am sărit în următoarea aventură. Ca să nu mai zic ca la ultima fantomă care ar trebui să fie cea mai sobră şi liniştită, suntem brusc transportaţi într-un film Jason Bourne doar că horror şi psihedelic, şi asta doar ca să aibă publicul care beneficiază de ochelari şi proiector 3D o justificare pentru banii în plus pe care i-au plătit.
Dar să vedem şi alte aspecte, după cum am spus estetica e minunată, cu tonalităţi romantice şi gotic-întunecate, iar personajele sunt colorate şi bine detaliate, ceea ce mă aduce la actori. Deşi nu apar fizic pe ecran, actoria nu poate fi ignorată, căci actorii au făcut mult mai mult decât să dubleze vocile.
Dacă acum 12 ani îmi zicea cineva că Jim Carrey îl joacă pe Scrooge, aş fi zis: „Tipul ăla care vorbeşte cu fundul în filmele alea cu animale?”, dar între timp ştim că poate duce cu uşurinţă roluri serioase, iar Ebenezer Scrooge e printre cele mai bune ale sale. Scrooge cel bătrân nu e nici exagerat sau suprajucat, nici nu a devenit brusc simbolul capitalismului fără inimă, e un personaj veridic, pe care chiar îl poţi înţelege (chiar dacă nu îl placi), şi a cărui evoluţie a-i putea-o înţelege la fel dacă filmul ţi-ar lăsa timpul necesar. Dar pe lângă Scrooge Carrey a jucat şi cele 3 fantome, fiecare unică şi diferită, şi şi aici s-a descurcat de minune. Iar în roluri secundare îi avem pe Gary Oldman, Bob Hoskins, Cary Elwes, Colin Firth, ce mai vreţi?
Fiind un film cu Carrey te-ai aştepta totuşi să tindă spre comedie. Ceea ce nu se întâmplă, lucru deloc rău, dar totuşi lipsa de momente umoristice devine chiar apăsătoare, mai ales că unele scene par a fi conducând spre un astfel de moment, dar e ca şi cum poanta bancului a fost uitată, bancul devenind doar o anecdotă bizară. De fapt filmul e foarte greu de categorisit, are destul momente de dramă, dar nu poate fi chiar considerat chiar dramă. Şi deşi sunt numeroase momente magice, încântătoare şi voioase, acestea sunt compensate de momente foarte întunecate, bizare şi chiar înfricoşătoare, nu chiar potrivite pentru copii. Dar totuşi filmul nu e făcut pentru un public strict adult.
Dar ideea de bază e că atunci când am ieşit nu am avut acel sentiment crăciunesc care te ridică şi te înveseleşte, poate pentru că am devenit un ateu cinic fără emoţii, dar sper că e totuşi filmul de vină. Şi „Polar Express” a reuşit asta mai bine.
Este un film de familie, cei mici vor fi încântaţi de animaţie, şi e un mod bun de a le prezenta povestea pentru prima dată, sperând că apoi vor citi cartea (mda); şi are destule momente ce pot fi savurate de un public adult, inclusiv cinematografia minunată, dar pur şi simplu nu e un film prea memorabil, şi dacă ar fi să văd un film bazat pe această poveste să-l văd de Crăciun, probabil aş alege altă variantă (am auzit că cele din anii ’50 sunt chiar bune).

Crăciun Fericit!