Un pic de Tarkovsky

Tarkovsky a fost un regizor rus care a fost active în anii ’60-’80. Deși a lucrat în mare parte sub regimul communist a reușit să-și păstreze integritatea creative creeând capodopere aclamate universal precum “Andrei Rublyev”, “Stalker”(“Călăuza”) și “Solyaris”. Printe cei mai originali regizori cinematografici, mulți îl consideră pentru inovațiile sale, ochi pentru detaliu și diversitate tematică răspunsul orientului la Stanley Kubrick.

Oglinda (1975): cel mai personal și autobiografic film al regizorului, pelicula prezintă momente din viața unui om din copilărie, preadolescență și viața de adult. Filmul nu are liniaritate sau un fir narativ clar, iar imaginile filmate sunt alternate de imagini reale din război și din viața din Rusia. Astfel filmul crește peste ambiția sa inițială, prezentând scene din război, din copilăria petrecută sub auspiciul acestuia, al vieții de adult bântuite de trecut și de prezent, filmul prezintă o oglindă a vieții Rusiei dar și a vieții în general. Astfel filmul devine universal, motiv pentru care a reușit să miște până și oameni care nu au idee despre Rusia și URSS. Un prieten zicea că Tarkovsky e ciudat, dar genul de ciudat pe care îl înțelegi, nu ca alți regizori care te bombardează cu diverse imagini fără să rămâi cu nimic. Filmul nu încearcă să spună o poveste anume, ci o poveste care este în noi toți.

Copilăria lui Ivan (1962): Debutul în lung-metraje al regizorului, filmul spune povestea unui băiat de vreo 12 ani, din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial a cărui familie este ucisă de naziști. Pentru a se răzbuna el ajută armata rusă ca spion, pentru care devine indispensibil datorită abilității lui de a se furișa. Superiorii săi decid însă să-l retragă datorită vârstei sale fragede, dar prin încăpățânarea sa el obține o ultimă misiune. Deși e primul film al regizorului se observă tendințele generale ale stilului său, introducerea unor elemente non-narative, suprarealiste, renunțarea la momentelor supradramatizate, minimalismul emoțional, subtilitatea mult mai potentă decât scenele care dau totul pe față. Un film dur și frumos.

Andrei Rublyov (1966): Considerat cel mai reușit și mai reușit film al său, acest film arată povestea unui Rusii mediavale, măcinată de invazii tartare și războaie politice și călătoriile celui mai faimos pictor de icoane din acea vreme, Andrei Rublyov, care în ciuda lumii în care trăiește pictează picturi serene pline de culori și speranțe. Un epic despre natura umană, despre sociatate și cruzime, despre artistul care nu se lasă supus deși totul este împotriva sa, un film despre creație și distrugere.