Pages

Wednesday, July 13, 2011

Muzica lui Clint Mansell

Acum cateva posturi mentionam ca m-am saturat sa aud soundtrackuri din filme reciclate pentru reclame si trailere (sau chiar refolosite in alte film, moment in care devine relativ patetic)

Fenomenul are un elemente de bizaritate in ele, dupa parerea mea. E normal ca producatorii sa vrea sa foloseasca chestii dovedite a fi bune, dar totusi exista atatea coloane sonore excelente care nu le auzi in alte medii (muzica lui John Williams spre exemplu), sau daca le auzi fac referinta directa la filmul din care provin (nu vei auzi The Imperial March fara sa fie implicat Star Wars cumva). De ce atunci aceste melodii le regasim din nou si din nou, devenita uneori mai cunoscute decat filmele din care provin? Combinatia de elemente cred ca ar fi:
1. exista scoruri excelente, dar care se complementeaza atat de bine cu filmul, cu ce se intampla pe ecran, incat ele in sine nu au alta functiune. Adica puncteaza perfect actiunea, dar nu sunt contruite ca niste melodii de sine statatoare, pe cand melodiile de care vorbesc eu, au acea calitate.
2. filmele din care provin, desi bune, sau cu cult-following nu-s atat de puternic implantate in constientul publicului, si ce melodii au continut cu atat mai putin. Opening Theme-ul de la Star Wars ar putea functiona ca si muzica epica la fel de bine ca si Oh Fortuna din Carmina Burana, dar e prea tare asociat cu filmul incat sa poata aiba o viata separata.

Asa ca voi incerca sa prezint cativa compozitori care mie imi plac foarte mult, dar care nu au faima lui John Williams sau Hans Zimmer, si a caror muzica o stiti sigur, chiar daca nu din sursa originala.

Primul va fi si preferatul meu, a carui melodii le-am ascultat uneori obsesiv:  CLINT MANSELL.

Acesta a fost initial membru a unei trupe de rock (de fapt multi din cei mai apreciati compozitori de filme contemporani au fost sau sunt membrii a unor trupe: Trent Reznor, Jonny Greenwood, Nick Cave, Danny Elfman). Trupa se numea Pop Will Eat Itself, care nu avut un succes rasunator insa si s-a despartit in 1996 (s-au reunit in 2010). In acea perioada un prieten a lui Mansell, un tanar regizor de filme aspirant isi facea primul film si l-a intrebat daca el nu ar vrea sa faca coloana sonora. Acel regizor se numeste Darren Aronofsky si filmul, Pi, a fost un succes destul de bun incat regizorul sa isi poata cariera cu filmul Requiem for a Dream. Normal ca Mansell a fost invitat sa faca scorul, si daca in Pi se vede clar influenta carierei de trupa de rock, si muzica pare uneori mai buna pentru un club decat un film (desi se complementau foarte bine), in acest film se vede o maturizare a muzicianului, o tranzitie mai completa de la roacker la compozitor. Legenda s-a nascut, sau dupa cum o stiti si voi:
Lux Aeterna


O melodia folosita in atatea medii diferite (filme, seriale, stiri, reclame, trailere, cel mai notabil fiind The Two Towers pentru care a fost reinregistrata cu o intreaga orchestra si cu un cor)

De fapt colaborarea cu Aronofsky a scos si cele mai bune melodii din Mansell, si asa s-a intamplat si cu urmatorul film al regizorului, The Fountain, despre care, fie ca v-a placut sau nu, trebuie sa recunoasteti ca avut la sountrack niste melodii, una si una.
Asta o am eu mai la suflet.

Dar asta e cea care ma umple de energie si ma trece printr-o serie de stari, si pe care o stiti si voi mai bine probabil, din moment ce a fost folosita la trailerul de la I Am Legend, The Mist, si Frost/Nixon.
Death Is The Road to Awe

A lucrat desigur si cu alti regizori, la filme la fel de bune, si la fel de supapreciate. El a facut scorul la Moon a lui Duncan Jones. Intrebarea initiala a fost cum de nu a venit tatal sau sa faca muzica, doar e David fucking Bowie. Dar ne bucuram oricum caci asa avem melodii precum aceasta (care a fost si in trailerul The Iron Lady care a pornit acest post)


Cu Aronofsky a colaborat si la Black Swan, unde a re-aranjat muzica lui Tchaikovsky, ceea ce nu pare neaparat original, dar e cat se poate de maiestruos:

Si mai pun si alte cateva melodii pe care probabil nu el veti auzi peste tot, dar care ii atesta talentul

Pi

The Wrestler


Smokin' Aces

Alte filme cu scoruri compuse de el: Sahara, Doom, The Hole, Definetely, Maybe, Murder by Numbers

4 comments:

  1. mansell e si preferatul meu. din the fountain prefer together we will live forever. :)

    ReplyDelete
  2. e faina melodia, dar dupa death is the road to awe, care e inainte, mi se pare un pic prea lenta. e prea brusca trecerea pentru mine, motiv pentru care cam opream winampul inainte sa inceapa cand ajungeam acolo.

    pe de alta parte am reascultat acum cea din black swan care e in post, si spre final cand trece de la partea acea mai violenta la cea serena...DA

    ReplyDelete
  3. Am cautat o adresa de mail in care sa iti trimit o depesa, dar pentru ca nu am gasit, iti scriu aici:
    Poate ca ar trebui sa vii intr-o tabara de blogging, adica la BlogStocK.ro, unde te asteptam sa ne cunoastem, sa cantam pe versuri alese si sa ne bucuram de internet FREE, chiar unde se sparge valul in mal...

    ....fara spuma, ca pe aia o pastram pentru bere!

    ReplyDelete
  4. I-auzi kolcs... iei avionul inapoi? Doar e free internet, din alea n-ai in anglia

    ReplyDelete