Am văzut

The General (1926) Penultimul film a lui Buster Keaton înainte de a semna contractul cu MGM și cel mai apreciat de critici și de fani laolaltă. O comedie bazată pe o poveste adevărata despre un inginer de tren sudist din timpul Războiului Civil American, care pornește singur în goană pe urma unor nordiști care au furat un tren în care era și iubita sa. Un film cu o poveste drăguță dar mai ales multe cascadorii periculoase pe care doar Buster ar fi fost în stare să le facă. Prost primit de public la lansare, filmul între timp și-a ocupat locul binemeritat în istoria cinematografiei, nelipsind de pe nici o listă de filme de top al tuturor vremurilor. Ex. Locul 126 pe IMDb top 250.

Hoții de biciclete (1948) Motive pentru care majoritatea publicului român nu s-ar uita la filmul ăsta: e din 1948, e în italiană nu engleză, nu a fost făcut la Hollywood, e alb-negru. Motive pentru care restul publicului roman rămas trebuie să vadă filmul acesta: nu a fost făcut la Hollywood, are un Oscar pentru cel mai bun film străin, actorii, deși amatori, joacă cu o naturalețe surprinzătoare, este considerat de mulți critici ca cel mai bun film făcut vreodată, și dacă nu chiar cel mai bun, în zona aia, ocupă locul 97 pe IMDb top 250.
Filmul spune povestea unei familii italiene în depresia de după Cel De-al Doilea Război Mondial. El găsește o slujbă pentru care însă are nevoie de o bicicletă. În prima zi de lucru bicicleta i se fură, și pentru a nu fi concediat merge cu fiul său să o caute. Un film minunat despre familie, speranță, moralitate și limita umană. În perioada această de criză filmul pare dureros de actual și familiar, și va trezi amintiri în cei care au crescut cu căzile pline de sticle goale de ulei și bere care urmau să fie dezetichetate.

Grindhouse-Planet Terror (2007) Filmul lui Robert Rodriquez care pastișează B-movie-urile anilor ’70-’80 cu care a crescut. Un film amuzant, sângeros, cu o poveste proastă, cu actori care joacă lamentabil și cu efecte special de doi bani. Însă trebuie să înțelegeți că povestea este intenționat scrisă prost cu dialoguri care te fac să râzi la cât de proaste sunt, actorii sunt excepționali în a imita actoria proastă a actorilor de gradul 2 folosiți în filmele vechi, Bruce Willis și Josh Brolin fiind doar două motive pentru a iubi fimul. Iar cât despre efectele proaste, s-au investit milioane pentru ca ele să arate așa de prost.
Filmul probabil trezește sentimente de nostalgie în Americani, românii însă cu greu vor înțelege conceptul de a face un film așa de prost în mod intenționat.
Filmul a fost filmat pentru a fi prezentat impreuna cu filmul “Grindhouse-Death Proof” a lui Tarantino, dar in afara Statelor s-a renuntat la acest format, asa ca astept sa il vad sip e celalalt.
În orice caz a fost o experiență foarte amuzantă, care merită repetată cu o pungă mare de popcorn, câteva beri și o gașcă bună de prieteni.

Am văzut...

The Elephant Man (1980) Filmul alb-negru a lui David Lynch prezinta povestea (semi)ficționalizată a lui Joseph (John în film) Merrick, Omul-Elefant, care a trăit în Marea Britanie la finalul secolului XIX. De când era mic John (jucat magnific de John Hurt [V for Vendetta]) suferă de o deformare extremă a corpului, motiv pentru care este exploatat de un bărbat nemilos care îl torturează și îl expune la un carnaval în fața unui public batjocoritor. Este salvat de doctorul Treves (Anthony Hopkins) care nu îl vrea decât ca și obiect de studiu prin care să-și poată publica numele în ziare. În spatele deformării însă nu vede decât un imbecil, la fel ca asistentele spitalului; însă în curând se dovedește că sub urâțenie se ascunde o minte sclipitoare, sensibilă dar timidă. Dar circarul își vrea atracția principală înapoi, și mai sunt și alții care vor să facă bani de pe așa o raritate a naturii. Conflictele sunt multe, unele mult prea subtile pentru a fi observate din prima, altele evidente care duc acțiunea mai departe. E o dramă uneori emoționantă, alteori grotescă, tipic Lynchiană, dar totuși unul din cele mai bune ale sale. Recomandat (singur sau în cuplu. nu e film de gașcă)! Locul 86 pe IMDb.


Steamboat Bill, Jr. (1928-mut) Ultimul film a lui Buster Keaton înainte să semneze contractul cu MGM prin care își pierde licența artistică și implicit cariera. O comedie adorabilă, cu o poveste de dragoste romeoșijulietenească, puțin mai lungă de o oră. Cascadoriile pe care Keaton le face el însuși sunt nebunești și aproape greu de crezut că nu sunt facute prin efecte de editare. (Amintesc doar mult refolosita și de atunci clișeeatica cascadorie cu zidul casei care cade peste actor, care este salvat deoarece pe el cade fix geamul (jumate din echipaj a parasit platoul la filmarea scenei, deoarece zidul era din caramidă groasă cât se poate de adevarată, și un calcul greșit l-ar fi omorat pe loc pe marele comediant)). Recomandat nu doar amatorilor de filme vechi!


The 39 Steps (1935) Deși îmi plac filmele vechi, de câte ori mă pun să mă uit la unul, îmi frică să nu fie prea lent și plictisitor. 39 Steps nu e nici una nici alta, și pe bună dreptate ar trebui să-mi fie rușine să cred ca marele Hitchcock ar putea face un film care să nu te țină în suspans de la început la final. Acest film e un cocktail de poveste de dragoste, încredere și trădare, amestecat cu un pic de spionaj și o linguriță de bar de poveste detectivă. Așa de bine echilibrat încât nu cade în nici una din categoriile menționate și cade în toate. Recomandat mai ales în cuplu, din moment ce ambii vor avea ce trage din el. Și repet, nu, nu vă veți plictisi, deși e vechi de peste 70 de ani, nu vă va plictisi.

Am văzut de curând și (ne)recomand

Das Leben der Anderen (Viața celorlalți) (2006) Foarte recomandabil. A fost la TIFF în 2007. A primit premiul Oscar și BAFTA pentru cel mai bun film străin. În Germania de Est un spion STASI (varianta germană a Securității) ascultă apartamentul unui cuplu de intelectuali, dar când aceștia se pun în situații compromițătoare își dă seama ca nu vrea să îi raporteze. Locul 53 pe IMDB top 250(pentru cei pentru care asta e o referință).


King Kong (1933) Recomand. Deși puțini sunt cei care au rabdare cu filme vechi, filmul, originalul, are un pas repede (e jumate din timpul din varianta 2005), te prinde imediat, și deși primele apariții ale gorilei gigant te fac să râzi, treci repede peste insuficiențele tehnologice. Locul 204 pe IMDb top 250.


Eraserhead (1977) Capodopera lui David Lynch, nerecomandat decât fanilor regizorului care încă nu l-au văzut, sau iubitorilor de filme antihollywood, avant-garde. E un film bizar, plin de simboluri, care nu îți dă cea mai plăcută stare. Dar să ne înțelegem, e GENIAL.


Crucișătorul Potemkin (1925-film mut) Unul din cele mai importante și influente filme din istoria cinamatografiei, cu siguranță ați văzut cu toții o parodie sau referire la faimoasa scena de la treptele de la Odessa, cand căruciorul cu copilul în el coboară treptele sub asediul soldaților. Cu toate astea filmul de propagandă comunistă, e destul de lent și are destule greșeli
chiar și pentru un film din vremea acea. Recomandat celor care sunt interesați de istoria filmului.


Der Untergang (Downfall, nu găsesc titlul în română) (2004) Al doilea film german de pe listă, și al doilea cu temă istorică. Ultimele zile al cancelarului Hitler în buncărul său înainte de a se sinucide, și decăderea sa în nebunie. Foarte bine filmat, foarte bine jucat. Recomandabil tuturor, dar mai ales celor cu interes în al Doilea Război Mondial. Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin. Locul 77 in IMDb top 250.


Back to the Future (Înapoi în viitor) (1985) L-am revăzut. Nu comentez. Cine nu l-a văzut să se uite acum! Locul 103 pe IMDb.


Che: Part One (2008) Prima parte din cele 2 filme făcute de Steven Soderbergh cu Benicio del Toro în rol principal despre Erneste ‚Che’ Guevara. Acest film spune povestea celor 2 ani în care s-a dus lupta răsturnării puterii lui Fulgencio Batista. Filmul nici nu îl glorifică (cum ar gândi mulți) pe faimosul revoluționar, nici nu îl damnează. Foarte recomandat celor cu interes în Guevara, în istorie sau cărora plac filmele de război sau dramele non-kitsch.


College (1927-film mut) Alături de Charlie Chaplin și Harold Loyd, Buster Keaton este unul din fondatorii filmelor de comedie la Hollywood. „College” e un film drăguț, dar cu siguranță nu unul din cele mai bune ale sale. Recomandat amatorilor filmelor mute, sau fanilor Chaplin, dar nu cu mare inimă.