Last day. As tradition there was a surprise film closing the festival. Only the surprise was even bigger, because this year there was a second surprise film.
18:00: Surprise Film 1: Steven Sodebergh's Contagion an analitical, almost documentary style drama about a an epidemic of a new deadly decease. The film avoids classical melodramatic tropes of disaster films (so it isn't Roland Emmerich). A great cast as well.
20:15: Surprise Film 2: The Debt A drama/thriller with Helen Mirren, Tom Wilkinson, Sam Worthington and Jessica Chastain. Really was a surprise, and a pleasant one.
cinefilia: incurabilă
Showing posts with label matt damon. Show all posts
Showing posts with label matt damon. Show all posts
Monday, September 26, 2011
Friday, December 4, 2009
Monolog: Good Will Hunting - Why not work at the NSA?
Acu cateva zile am postat un articol cu mai multe recenzii, printre care si la "The 25th Hour", la care am atasat un monolog.
Tot acum cateva zile am inceput diversificarea articolelor facand un fel de recenzii/prezentari la postere clasice sau memorabile.
Pentru ca este un blog despre intreaga arta a cinematografiei voi diversifica si mai mult si voi mai face cate un top, si voi posta muzica/dialoguri/monologuri/momente memorabile.
Ma gandeam sa postez al doilea monolog din 'The 25rh Hour', dar cum e strans legat de film si de final (si cum sper ca recenzia mea v-a determinat sa-l vizionati) am decis sa nu.
Monologul selectat pe azi e din "Good Will Hunting", film care nu m-a impresionat pe cat ma asteptam, dar are niste parti foarte bine scrise, asta fiind una:
PS: poate ajuta sa stiti ca personajul lui Matt Damon e un geniu matematician, si altele.
PPS: in urmatoarele posturi monologurile mele nu vor mai aparea sau vor fi mai scurte
PPPS: Postul numarul 100, yey
Tot acum cateva zile am inceput diversificarea articolelor facand un fel de recenzii/prezentari la postere clasice sau memorabile.
Pentru ca este un blog despre intreaga arta a cinematografiei voi diversifica si mai mult si voi mai face cate un top, si voi posta muzica/dialoguri/monologuri/momente memorabile.
Ma gandeam sa postez al doilea monolog din 'The 25rh Hour', dar cum e strans legat de film si de final (si cum sper ca recenzia mea v-a determinat sa-l vizionati) am decis sa nu.
Monologul selectat pe azi e din "Good Will Hunting", film care nu m-a impresionat pe cat ma asteptam, dar are niste parti foarte bine scrise, asta fiind una:
PS: poate ajuta sa stiti ca personajul lui Matt Damon e un geniu matematician, si altele.
PPS: in urmatoarele posturi monologurile mele nu vor mai aparea sau vor fi mai scurte
PPPS: Postul numarul 100, yey
Friday, October 30, 2009
Trailer: Invictus-Povestea lui Nelson Mandela
Nu sunt mare fan a filmelor biografice, mai ales ale celor simple care doar prezinta povestea. Faptul ca se face un film despre Mandela nu ar trebui sa suprinda pe nimeni, omul a avut viata tulburata. Nici faptul ca e jucat de Morgan Freeman nu ar trebuie sa surprinda pe nimeni. Partea surprinzatoare e ca il avem pe Clint Eastwood la regie (ceea ce nu poate fi un lucru rau) si ca in loc sa prezinte toate viata presedintelui Mandela, acesta a ales sa sara mare parte din ea (pana si partea cu inchisoare) si ne prezinta cum a incercat acesta sa uneasca poporul sau castigand campionatul mondial de rugby cu o echipa mixta rasial.
Tuesday, April 7, 2009
Stand By Me & Good Will Hunting
Stand By Me
An: 1986
Regia: Rob Reiner
Durata: 89 minute
Cu: River Phoenix, Wil Wheaton, Corey Feldman, Jerry O’Connel, Kiefer Sutherland, John Cusack
Stephen King este cu siguranţă unul din cei adaptaţi la film autori al tuturor timpurilor. Dar deşi este cunoscut în mare parte pentru poveştile de groază şi adaptările acestora, maestral fricii a scris şi poveşti despre mamen normali, care trec prin situaţii un chiar obişnuite, dar nici paranormale. La un moment dat a publicat o colecţie de nuvele din care două poveşti au fost adaptate, una a fost “Rita Hayworth and The Shawshank Redemption” a cărui adaptare ocupă momentan local 1 pe IMDb top 250, iar al doilea a fost filmat cu 8 înainte; poveste se numea “The Body” dar pelicula a fost redenumită “Stand By Me”. Filmul, pe care sigur îl ştiţi vag, pentru că într-o rula cel puţin o dată pe an pe diverse posturi, spune poveste a patru băieţi de 12 ani care pornesc într-o călătorie de-alungul unor căi ferate pentru a găsi cadavrul unui băiat care a dispărut de câteva zile.
Pe drum trebuie să înfrunte pe de parte câini furioşi, noaptea în pădure, lipitori şi adolescenţi bătăuşi pe de altă parte trecutul fiecăruia, care este încărcat de evenimente nefericite de care ei se prefac neafectaţi, dar care îi rod pe dinăuntru.
Este un film amuzant, trist, despre prietenie, copilărie, maturizare, frica de viitor şi de trecut, şi redă acel punct de vedere asupra vieţii de profunditatea de care doar un puşti de 12 ani e capabil.
Îmi plăcea filmul când eram de vârsta personajelor pentru că îi înţelegeam, şi mi-a plăcut acum pentru că îmi aminteşte de verile când stăteam afară până seara târziu şi jucam ascunsa şi eram sigur de ce înseamnă viaţa, şi ne credeam mai mari decât eram şi nu eram nici pe departe aşa cuminţi şi inocenţi cum ne credeau părinţii.
RECOMANDAT! (161 pe IMDb 250)
Săptămâna asta am mai văzut Good Will Hunting (1997). Sincer, foarte supraapreciat. Cele mai bune momente sunt unele din replicile lui Robin Williams, şi pe alea le-a improvizat el. Filmul a fost scris de Matt Damon şi Ben Affleck, iar cei doi ocupă şi rolurile principale; nu este scris prost în sine, dimpotrivă aduce mult a Kevin Smith, dar poveste e mult prea clişeeatică (unul din momentele cele mai importante şi dramatice pare a fi plagiată direct din, culmea, Stand By Me (jur că e adevărat, dialogul e mai identic, şi jur că e coincidenţă faptul că le-am văzut unul după altul)), iar doritul efect de simpatie nu prea reuşeşte. Cât despre regie, cu tot respectul meu pentru Gus Van Sant, nu pot să zic că am rămas impresionat. Recomandat celor foarte impresionabili de poveşti dramatice şi lacrimogene. (243 IMDb pe 250. mult prea mul)
An: 1986
Regia: Rob Reiner
Durata: 89 minute
Cu: River Phoenix, Wil Wheaton, Corey Feldman, Jerry O’Connel, Kiefer Sutherland, John Cusack
Stephen King este cu siguranţă unul din cei adaptaţi la film autori al tuturor timpurilor. Dar deşi este cunoscut în mare parte pentru poveştile de groază şi adaptările acestora, maestral fricii a scris şi poveşti despre mamen normali, care trec prin situaţii un chiar obişnuite, dar nici paranormale. La un moment dat a publicat o colecţie de nuvele din care două poveşti au fost adaptate, una a fost “Rita Hayworth and The Shawshank Redemption” a cărui adaptare ocupă momentan local 1 pe IMDb top 250, iar al doilea a fost filmat cu 8 înainte; poveste se numea “The Body” dar pelicula a fost redenumită “Stand By Me”. Filmul, pe care sigur îl ştiţi vag, pentru că într-o rula cel puţin o dată pe an pe diverse posturi, spune poveste a patru băieţi de 12 ani care pornesc într-o călătorie de-alungul unor căi ferate pentru a găsi cadavrul unui băiat care a dispărut de câteva zile.
Pe drum trebuie să înfrunte pe de parte câini furioşi, noaptea în pădure, lipitori şi adolescenţi bătăuşi pe de altă parte trecutul fiecăruia, care este încărcat de evenimente nefericite de care ei se prefac neafectaţi, dar care îi rod pe dinăuntru.
Este un film amuzant, trist, despre prietenie, copilărie, maturizare, frica de viitor şi de trecut, şi redă acel punct de vedere asupra vieţii de profunditatea de care doar un puşti de 12 ani e capabil.
Îmi plăcea filmul când eram de vârsta personajelor pentru că îi înţelegeam, şi mi-a plăcut acum pentru că îmi aminteşte de verile când stăteam afară până seara târziu şi jucam ascunsa şi eram sigur de ce înseamnă viaţa, şi ne credeam mai mari decât eram şi nu eram nici pe departe aşa cuminţi şi inocenţi cum ne credeau părinţii.
RECOMANDAT! (161 pe IMDb 250)
Săptămâna asta am mai văzut Good Will Hunting (1997). Sincer, foarte supraapreciat. Cele mai bune momente sunt unele din replicile lui Robin Williams, şi pe alea le-a improvizat el. Filmul a fost scris de Matt Damon şi Ben Affleck, iar cei doi ocupă şi rolurile principale; nu este scris prost în sine, dimpotrivă aduce mult a Kevin Smith, dar poveste e mult prea clişeeatică (unul din momentele cele mai importante şi dramatice pare a fi plagiată direct din, culmea, Stand By Me (jur că e adevărat, dialogul e mai identic, şi jur că e coincidenţă faptul că le-am văzut unul după altul)), iar doritul efect de simpatie nu prea reuşeşte. Cât despre regie, cu tot respectul meu pentru Gus Van Sant, nu pot să zic că am rămas impresionat. Recomandat celor foarte impresionabili de poveşti dramatice şi lacrimogene. (243 IMDb pe 250. mult prea mul)
Subscribe to:
Posts (Atom)