Urmand sfaturile
lui Dogbert, Wally si Dilbert reusesc sa joace piata burselor pana cumpara 51%
din firma lor. Dilbert vrea sa foloseasca noua pozitie pentru a introduce un
tratament mai bun al fostilor sai colegi in timp ce Wally nu iroseste nici o
secunda in a se integra in lumea fara griji si jucatoare de golf a sefilor.
Desigur insa Dogbert nu da sfaturi degeaba si nu ajuta pe nimeni sa profite
daca nu profita el primul, asa ca lucrurile se devin destul de stufoase.
Desi nu e legat de
dezvoltarea Gruntmasterului 6000 si nici nu tine atat de mult de umorul de
birou dilbertian episodul este totusi unul amuzant si are cateva gag-uri bune.
Ce se intampla daca aduci un urs beat la un talk-show despre economie:
Episodul:
Episodul 5: The Testing
Prototipul
Gruntmasterului 6000 este in sfarsit gata, dar inainte sa poate intra pe linia
de productie trebuie sa treaca peste testarile de calitate si fragilitate.
Problema este ca inspectorul este un Bastard sadic care nu vrea sa vada pe
nimeni fericit, motiv pentru care supune aparatul lui Dilbert la teste
imposibile.
Intre timp Dogbert
ajunge in NASA, caci aparent in spatiu nu se aplica legile pamantene.
Episodul cateva
momente bune, dar ca si la episodul cu Lena, introducerea unui villain nu
functioneaza prea bine.
Desi compania tot aduce deadline-urile mai aproape pentru prototip, echipa lui Dilbert tot nu are cel mai mic habar ce anume ar trebui sa fie Gruntmasterul 6000 a carui nume l-au gasit acum doua episoade. Ca sa faca lucrurile si mai stresante, seful anunta ca o echipa rivala din companie lucreaza la acelas proiect, iar cei care vor termina prototipul ultimii vor fi transferati la Albany, New York, un loc unde nimic nu se intampla.
Echipa cealalta este condusa de Lena, o rusoaica sadica si fara scrupule a carui rivali din trecut au disparut in mod misterios. Ea vrea sa-l seduca pe Dilbert pentru a-i fura secretele, iar acesta pare a nu se prinde.
Episodul nu se ridica la nivelul celor anterioare si este probabil printre cele mai slabe din sezon. Umorul satiric care ia la mişto situatiile de birou este abandonat in mare parte si este extras mai mult din situatia Dilbert – Lena, care insa nu e la fel de amuzant, in primul rand pentru ca Lena nu este un villain prea reusit (episoadele oricum nu functioneaza cand exista un villain clar si lupta nu e impotriva birocratiei), si pentru ca acest tip de umor nu se potriveste serialului. Noroc insa cu scenele de inceput si final care salveaza restul episodului.
De asemenea aici sunt introduse doua personaje noi: Asok – un intern indian care lucreaza la companie gratuit si este practic sluga tuturor The Garbage Man – un gunoier misterios care aduce mai degraba a agent MIB. Apare intotdeauna cand Dilbert are nevoie si ii da exact sfaturile necesare.
PS: am observat ca unele episoade se gasesc intreg pe youtube (ok, fragmentate, dar fragmentele fac un episod intreg) asa ca iata prima parte din fiecare din primele trei episoade:
Deşi momentan nu au
decât numele produsului „The Gruntmaster 6000”, şi nici măcar nu au habar ce
anume ar trebui să fie acesta, compania lui Dilbert intră în panică când apar
zvonuri că o companie competitoare lucrează la un produs similar şi că îl vor
scoate pe piaţă mai devreme. Suspectat pe nedrept că ar fi vândut secrete
competiţiei Dilbert este concediat şi se angajează chiar la compania rivală.
Când însă vede că aici nu există dead-line-uri, manageri, secţie de marketing
şi că angajaţii au libertate creativă totală începe să o ia razna.
Al doilea episod se
menţine la fel de tare ca şi primul întărind ideea umorului satiric şi exagerat.
Atât Dogbert şi The Pointy-Haired Boss au unele din cele mai bune replici, şi
şocul lui Dilbert la libertate este foarte bine prezentat.
Unul din momentele
favorite. Echipa lui Dilbert prezintă ideea produsului departamentului de
marketing:
„We love you
product. We don’t want to change one thing. But we do have to take into
consideration a demographic you might have overlooked, consumers. All you gotta
do is give it more attitude. Make it more retro but not antique. You know
futuristic but not techno. Sexier, but more gender neutral.”
„Dilbert” este un
serial animat despre ‚bucuriile’ nesfârşite de a lucra într-un cubicle într-o
mare corporaţie. Personajul principal este un inginer şi lucrează la o
corporaţie care produce tot felul de gadgeturi, dar absurditatiile corporatiste
pe care le intalneste se pot aplica oricui care lucreaza intr-un job cu un
manager care nu intelege bine ce faci si colegi care nu se mai obosesc sa
ascunda neplacerea lor de a fi la munca. Un umor satiric si kafkaesc bazat pe
exagerarea la nivel infernal a stereotipurilor, hartogariilor si procedurilor
de la servici.
Nu cade in
extremele South Park sau Family Guy, dar este cu siguranţă un umor pentru
adulţi, cinic si sarcastic cu destule referinţe la sex si violenta. Practic
este „Office Space” sub forma animata.
In urmatoarea
perioada am de gand sa ma uit la cele doua sezoane ale serialului, pe care il
recomand cu caldura, si am sa fac scurte recenzii fiecarui episod.
Episodul 1: The
Name
Serialul s-a
bucurat de un start foarte bun care a introdus rapid si elegant personajele,
tematica si genul de umor de care va avea parte publicul.
Dilbert (Daniel
Stern, aka Marv din „Home Alone”) este un inginer tehnic care iubeste sa
inventeze dar simte ca compania la care lucreaza ii omoara creativitatea.
Intr-o zi in urma unui moment de neatentie cand indrazneste sa-si corecteze
managerul, primeste cruda pedeapsa de a fi liderul noului proiect. Singura
problema este ca seful sau insista ca inainte de a incepe faza in care se
dezbat idei despre ce ar putea fi noul produs, pasul prim si cel mai important
este alegerea numelui lucru care ii va duce spre masuri sisifice extreme.
„Do you think the
guy who invented the mousepad, started with the name? What’s a mousepad?”
Pe langa personaj
principal si tema episodul introduce si majoritatea personajelor importante din
serial:
Dogbert: -un caine
vorbitor care traieste cu Dilbert, desi nu este animalul sau de companie. O
combinatie intre Stewie Griffin din primele sezoane (inainte de a fi doar gay)
si Bender din „Futurama” (si sa nu uitam ca a fost inventat inainte de ambele
personaje), Dogbert este geniu egocentric, puţin malefic, narcisist care are
conexiuni in toate straturile sociale de la teroristi si mafioti pana la
judecatori si senatori, nu greseste niciodata si totul ii merge bine. S-ar
putea aproape spune ca sta cu Dilbert doar pentru amuzamentul sau, acesta mai
degraba fiind omul sau de companie. Cu toate acestea tine mult la el, si nu ii
lasa pe altii sa profite de el.
Dogbert ajunge cam
o data la trei episoade sa fie angajat de catre compania lui Dilbert ca si
consultant, indiferent de domeniu.
Pointy Haired Boss:
-managerul lui Dilbert. Este prost, increzut, egocentric, habar nu are depsre
inginerie sau management, dar ii priveste pe subalternii sau cu superioriatate
mereu. Majoritatea problemelor pornesc de la alegerile sale si de la
inaptitudinea sa generala.
Wally: -un coleg
inginer cu Dilbert a carui singur scop in viata e sa bea cafea, sa se amuze pe
seama altora, si sa lucreze cat mai putin posibil fara a fi concediat. De loc
chiar daca se poate.
Alice: -o colega
inginer cu Dilbert. Divortata si printre putinele femei de la birou, ea este
cinica si agresiva avand mereu grija sa nu arate nici o slabiciune.
Loud Howard: -un
coleg de la companie a carui atribute principale sunt ca orice zice, urla in
gura mare.
Ratbert: -un
sobolan parazit/pet care traieste cu Dilbert si Dogbert. Este cam tampitel si
naiv, fiind de obicei cobaiul pentru cei doi colocatari a-i sai.
Dilbert’s Mom:
-mama inginerului care isi iubeste sincer fiul, chiar daca nu intelege si nu
este deloc interesata de ce face acesta. Nu ezita sa-si umileasca copilul
pentru slabele sale rezultate la scrabble.
PS: recomand si banza desenata a lui Scott Adams care are la origine serialul. Este bazata pe experianta lui Adams ca si inginer la o mare corporatie si este a doua banda desenata de umor din lume ca si succes, dupa Garfield
Cum de l-am vazut? Nu ma omor cu Disney, dar asta l-am vazut acum 2-3 ani ca toata lumea zicea ca e bun. Apoi am vazut musicalul in West End, pentru ca Julie Taymor rules, si a revolutionat Broadway-ul, si mi-au ramas multe din melodii in cap. Cand am avut ocazia sa-l vad la cinema, nu am ezitat, mai ales ca am fost curios cum a fost aplicat 3D-ul unui film cu animatie old-school.
Dupa Alba ca Zapada, Frumoasa Adormita, Cenusareasa, Frumoasa si Bestia si Mica Sirena, Disney s-a trezit fara sa vrea cu imaginea unei companii specializate pe printese sientertainment pentru fetite, iar in anii ’90 s-a incercat schimbarea acestei imagini si atragerea unui public mai larg. In 1992 Aladdin avea ca protagonist un barbat aventurier, ca sa atraga baieti, si umorul improvizatoric al lui Robin Williams, pentru entertainment-ul adultilor.
Miscarea a avut succes si doi ani mai tarziu, Disney au scos ceea ce urma sa fie cel mai de succes film al lor, care are un protagonist si mai universal, un leu dragalas, care desi e mascul, e lipsit de stereotipurile asociate cu oricare dintre cele doua sexe. Dar nu asta e elemental major care scoate filmul in evidenta: acolo unde celelalte filme au protagonisti cu motivatii destul de simpliste, “viata e grea, vreau un happy-end”, aici avem personaje mult mai complexe.
Faptul ca povestea e bazata pe Hamlet, e unul din factorii majori care au contribuit la profunzimea subiectului, e greu sa dai gres cu Shakespeare, dar si partile noi contribuie; happy-end-ul lui Simba nu se atinge prin obtinerea unei averi, sau prin eliminarea antagonistului, convins ca el este de vina pentru moartea tatalui sau, tanarul leu fuge de viata si responsabilitatile sale, iar pentru a ajunge la solutie este supus unei crize de identitate si redescoperire de sine. In aceasta cauza este ajutat de doi mentori; unul e babuinul Rafiki, un batranel zvapaiat care aminteste de alti mentori amuzanti/profunzi, precum Yoda din Star Wars, dar ale carui bucati de intelepciune chiar au ceva de spus, asa simple si directe cum sunt. Celalalt mentor e Mufasa, tatal, care in stil hamletian apare sub forma de fantoma oferind catarsisul necesar; acesta mai apare la inceput explicandu-i micului Simba (si copiilor din public), conceptul Cercului Vietii, care include toate fiintele vii, si care ofera o viziune matura asupra vietii si mai ales a mortii. Poate pentru prima data intr-un film pentru copii, un animal pradator nu e doar o bestie fara minte, ci este chiar eroul, iar faptul ca ucide alte animale nu e un semn de cruzime si rautate, ci un aspect normal al naturii.
La sugestia unuia dintre cititorii blogului care ne-a atras atentia ca ar fi frumos sa punem un review la "9", acel short fantastic si nominalizat la Oscar al lui Shane Acker, pe care Kolcs l-a postat mai de mult si care a devenit feature film. Kolcs ne anunta de pe atunci ca va fi facut si film, cu Tim Burton regizor, pana la urma Shane Acker a devenit regizorul si Tim Burton producer. Stati linistiti, se vede mana lui Tim Burton bine de tot (ma refer la figurat).
Cum video-ul din postul lui kolcs se pare ca a fost removed de NBC, am gasit alt link pe care sa vizionati short-ul pentru inceput: http://www.youtube.com/watch?v=WL5kOCrXnZ8
Dupa cum se vede si in short sau chiar de pe poster pentru cei care nu vor sa vada short-ul, actiunea se petrece intr-o lume post-apocaliptica, lume in care oamenii nu mai exista, ci doar aceste "ragdolls" (nu stiu cum sa le zic pe romana) si niste masinarii, ambele facute de oameni, unele facute strict tehnic si pentru performanta, altele cu putin sufletul inventatorului, va prindeti care-i care. Ei bine si in lumea asta post-apocaliptica, 9 afla ca nu este singura papusica ( pentru ca daca era singura, ar fi fost cam boring pentru un feature film, ci mai sunt inca 8 papusele din astea, cu numere/nume de la 1-8 ). Din aceleasi motive de plictiseala a publicului, papusele sunt acuma inzestrate si cu darul vorbirii si nu orice voci, ci chiar Elijah Wood, Martin Landau, Crispin Clover, John C. Reilly Christopher Plummer si Jennifer Connolly. Puncte in plus pentru marketing, nu? Na si toate cele 9 papusele se bat cu masinariile astea in niste scene de actiune chiar reusite pentru a stabili care are aia mai mare neoficial, oficial masinariile extrag sufletul din papusele alea pentru binele lor ( vezi clasica lupta man against machine ).
Dar nu asta e important, vocile, cat de talentati or fi actorii astia, dar nu m-au impresionat cu nimic, povestea in sine din nou nu prea are substanta. Dar grafica, of, grafica este absolut superba !!! Superba am zis! Nivelul de detaliu, grija pentru personajele nou aparute fata de short, inventivitatea de care au dat dovada artistii in creearea lor, gama larga de decoruri, de la peisaje distopice (inspirate se pare din Viena de dupa razboi ) la reprezentari de catedrale ( e chiar catedrala Notre Dame pentru cei pasionati de trivia ) pana la vile renascentiste injectate cand cu o atmosfera sumbra, cand cu una calda, relaxanta si impozanta. Mai jos am pregatit posterele cu fiecare din cele 9 ragdolls sa va faceti o idee de grafica lor:
Daca tot suntem la un film de animatie, grafic cu multa arta in el, mi-am permis sa fac post-ul ca un colaj de postere, chestii luate de pe ici pe colo ca sa adun de un review care s-a oprit din scris despre jocul actoricesc si firul narativ de ceva vreme si se va concentra de acum incolo pe artwork, character concept si alte chestii interesante, care nu sunt destul de bine constientizate de publicul larg ca elemente indispensabile unui film de animatie. Continuam colajul cu un copy-paste despre conceptul fiecarui personaj in parte. Aici veti citi lucruri pe care chiar si dupa ce va uitati la film, veti descoperi lucruri noi ( Warning: spoiler alert! mai bine cititi asta dupa ce ati vazut filmul sau daca oricum nu va uitati la el, dati-i drumul ) :
The Scientist (Alan Oppenheimer) An inventor who created the B.R.A.I.N. at the request of his nation's leader; thinking it was going to an instrument of progress. The machine was easily corrupted and turned against the mankind. The Scientist promptly renounced the Chancellor and joined the rebellion. He created the nine creations in an attempt to thwart the corrupt and warlike B.R.A.I.N. He hoped they would continue the spark of life. Each of his creations contains a portion of his soul, embodying his qualities and his flaws. He used the Talisman to transfer his soul and supply each with life.
9 (Elijah Wood) is the hero and the Humanity of the Scientist. 9 is goodhearted, thoughtful, and sincere. He is willing to risk his life to save others and is very intelligent. He embodies the scientist's bravery and courage. He seeks the truth and wishes to know the meaning of life, though can act without considering consequences. He often clashes with 1 about keeping hidden. His burlap skin is fastened by a zipper running down his torso.
8 (Fred Tatasciore) is the Bully of the Scientist. He wields a kitchen cleaver as his weapon. 8 wears shoulder-pad armor made with pieces of a carbide-tipped circular saw blade tied together. He is a weapons master and also the least intelligent. He is 1's bodyguard and right hand man. His skin is fastened by three belt buckles on his chest. He likes getting inebriated, as shown by his affinity for magnets, which have the same effect on a creation that marijuana would have on a human.
7 (Jennifer Connelly) is the Warrior. She is the only female creation and 9's love interest. A rebel and a loner, she is willing to take many risks for the good of her people. She is kind and caring, especially towards 3 and 4. Her canvas' color has been bleached away by the sun, leaving her a pale white. She uses a blade mounted on a long staff for fighting, and wears a helmet made from a dead bird's skull, as well as two bird feathers hanging down her back, covering her scar that distorts her number.
6 (Crispin Glover) is the Artist. 6's fingers are ink pen nibs, which he uses to draw. He is white, covered in faded black stripes; his hair is made of ropes and is ink-stained, like much of his body; and his right eye is smaller than his left. He wears a key around his neck, but no one knows to what. The Scientist described him as being peculiar and unable to naturally fit in to his surroundings, and that he sees the world differently from the others. 6 is preoccupied with finding the Source, and only 9 listens to him. On the DVD, under the Deleted Scenes, it is shown that his key is used to open a secret compartment in the box containing the Scientist's message for 9, which plays a music box lullaby.
5 (John C. Reilly) is the healer. He takes sundry parts and makes them work together. He fixes the injuries of the other creations. 5 is caring, nurturing, and the loyal, bighearted "common man" who always tries to play the peacemaker. He is a diligent worker, a meek spirit, and a devoted friend to his people. He is missing his left eye, instead wearing a leather plate. The Scientist remarked that 5 was the first of his creations not to run off or explore the workshop, instead staying by his creator. He has two buttons on his torso.
3 and 4 are twins, and the group's historians. They are unable to speak, instead using flickering lights in their eyes to communicate with each other and show documentaries or photographs to the others. They instinctively hide at the sight of danger. Both wear corduroy hoods made of gardening gloves. They are both very scholarly, voraciously cataloging everything they encounter, building a massive database of their world and its history. There has been much dispute over their genders due to their lack of voice actors and tiny androgynous appearance.
2 (Martin Landau) is a kind, delicate, old inventor. He is fascinated by garbage, and loves to explore the wastelands and look for spare parts. He is not in very good shape, always walking with a cane, and uses a lorgnette attached to his stovepipe top hat as a pair of glasses. The Scientist wrote that after 2's creation, 2 began tinkering with the spare parts in the workshop. 2's part leather, part burlap skin is fastened with many knotted strings. Shane Acker affectionately described him as a "salty old sea dog".
1 (Christopher Plummer) is the traditionalist and the oldest creation. He is extremely clever and intelligent, but also domineering, irritable, quick-tempered, and reluctant to trust new ideas. The Scientist described 1 as struggling to get out of his hands right after his creation. 1 wants to protect the group, but he sees the world only through extremely strict rules. 1 wears a cylinder-shaped hat that is adorned with a one pence coin. He also wears a red cape fastened with a red-purple gemstone, and carries a broken pen topped with a small bell that he uses as a scepter. He is more roughly created than the others.
The Cat Beast is the first machine that 9 encounters. It has a cat skull and a red mechanical eye in its left socket and a light bulb in its right, which it uses to see in the dark. In the short film which the movie is based, the cat was the main antagonist. Its design is based on a cat and a monkey.
The Fabrication Machine/B.R.A.I.N. is the machine that built all the other machines, and was created by the Scientist for the Chancellor to be a machine of "progress". It has all the Scientist's intelligence but none of his soul, and so does not know right from wrong. It was extremely easy for it to be corrupted by the Chancellor, causing it to hold a grudge against humanity, and it created an army of war machines that wiped out the human race. It is powered by the souls captured with the Talisman. The Fabrication Machine was based upon a hanging spider in one of Vincent Price's poems and a cyclops in Greek mythology.
The Winged Beast is a pterodactyl-like machine with knives and scissors for a mouth and a harpoon for its tail.
The Seamstress is a snake/spider robot with a broken doll's head and 2's corpse sewn onto her tail. She flashes light through 2's eyes to hypnotize her victims, and then wraps them up in red thread. In one of the documentaries on the DVD, the Seamstress is referred to as 'she' and 'her', implying that the Seamstress is female.
Ziceam la inceput de "mana lui Tim Burton". Dupa ce ati vazut cele 9 papusi banuiesc ca ati ghicit,nu? Linii, pete, chestii alb-negru, figura ciudata, un ochi mai mic ca si celalalt, outsider... numarul 6, nu?
Shane Acker si Tim Burton au dus estetica uratului la un alt nivel. Este incredibil cat de frumoase sunt niste papusi, care la origine sunt niste carpituri de fapt ( 3 si 4 sunt inspirate dupa niste perechi de manusi de gradina ) si ei impreuna cu echipa lor reusesc sa le inzestreze o frumusete de mai ca mi-as dori sa am vreuna din ele acasa ( pe cine pacalesc, as da bani sa-l am pe 6 ).
Inca un lucru trebuie mentionat, acest film desi este de animatie, e al dracu de violent, pe bune, chiar sunt niste scene care te lasa putin cu rasuflarea taiata, ca sa nu mai zic de masinariile alea care sunt creepy ca dracu. Uitati-va mai jos numa....va mai puteti uita vreodata la capul unei papusi de portelan fara sa va ganditi la creatura asta?
In final va voi lasa cu ceva concepte grafice ale personajelor si detaliile acordate texturii, componentelor si functiunile lor. As spune despre film ca este o delectare grafica incredibila, nu va preocupati cu povestea, e ok, dar nu ceva spectaculos. Ronnie, cel care mi-a zis sa fac review la "9" zicea ca Rango si 9 sunt cele mai bune animatii care le-a vazut de ceva vreme. Grafic, da, insa Rango e tare si la dialog si la poveste.
Postez acest film pentru ca mi s-a parut incredibil nivelul de detaliu la care a ajuns creatorul (da, un singur om a lucrat la chestia asta), tinand cont ca este doar un scurt-metraj. Grafica mi se pare impecabila si compenseaza povestea mai puerila. Short-ul de fapt este o mica parte din proiectul acestui Michael Sormann, cu site-ul lui aici www.sormann3d.com. Veti vedea la sectiunea "Theme Planet" intregul proces al acestui proiect remarcabil, de la modelare, randare si post-procesare, proiect care jur ca nu e departe sa devina serial/film la cat de bine pus la punct este. Tot pe site veti gasi si variante ale short-ului de descarcat pe calculator, la o calitate mai buna decat cea de youtube. Recomand sa descarcati mai bine ca sa va puteti bucura de grafica artistului.
Tip: intrati si la "character design" for more graphic goodies.
Nu prea am mare lucru de spus. Este un short extrem de dragutz si cute, ca si grafica si imagine imi pare sincer foarte french ( spun asta si pentru ca imi vin in cap planse de arhitectura facute de studenti sau arhitecti francezi si se pare ca ei folosesc o paleta de culori ce se regaseste si in culorile filmuletzului. Coincidence? Probably ). Acest filmulet este lucrarea de absolvire a realizatorilor ( evident a mai fost imbunatatita si perfectionata, dar baza a fost facuta atunci ). Ingioi !
P.S. Aproape ca am uitat. Filmuletul ma face sa-mi para rau de toate fructele de mare ca le-am mancat in vacanta asta. Dar numai putin, pentru ca au fost asa de buneeee ! :D
Pentru ca si shorts-urile sunt faine si pentru ca daca te-ai uitat la unul si nu ti-a placut, macar ti-ai irosit doar 6 minute din viata, nu 90 ( in cel mai bun caz ). Eu ma uit la ele in prealabil asa ca sper sa reusesc sa filtrez alea nasoale.
P.S. Si pentru ca review-urile la shorts sunt short.
P.P.S. Si pentru ca a fost fain cand a postat kolcs mai demult filmuletele de la Pixar.
Granny O'Grimm ma face sa ma bucur ca o jumatate din bunicii mei au fost surdomuti si cealalta jumatate mutata in America cu un an inainte sa ma nasc ( parca au simtit ce se pregateste ). Un twist dragut la clasica poveste a fratilor Grimm, introdusi foarte frumos in numele bunicutei simpatice, cu dublu sens, sa aminteasca autorii originali si caracterul bunicii. Enjoy!
P.P.P.S. Bag mielul cu o nara in el scris alb.. nu stiu ce-i cu el.
cum de l-am vazut? desi recunosc ca mi-a placut "princess and frog", cel putin m-a prins, nu sunt mare fan disney, mai ales nu a animatiilor digitale. trailerul promitea un filmulet din asta hip pentru pre-adolescente, un disney fairy-tale cu putin shrek. dar cand a iesit, recenziile erau cam toate bune, si finalmente un prieten care e si mai putin fan disney a zis ca e chiar bun. deci am intrat cu asteptari mixte.
filmul e o reinterpretare a povestii lui rapunzel, cu diferenta ca parul ei lung e si magic (vindeca si da viata vesnica), printul care o salveaza e de fapt un hot si mai apar un cameleon si un cal care se crede ogar.
sincer, filmul a fost destul de underwhelming. adica e un film ok, nu are prea multe hibe, dar nici nu iese cu nimic in evidenta. cateva cantece destul de seci si nememorabile, si un plot fara prea multe surprize (adica zero).
ce a meritat au fost unele din imagini, care chiar aratau ca dintr-un basm. artistii au incercat sa combine animatia clasica cu cea digitala, si vroiau ca totul sa para luat din picturi. aceste imagini sunt insa de poster si nu salveaza filmul.
alt plus, si ceea ce-mi recomanda si amicul sus-mentionat, e ca pentru un film disney personajele sunt rotunde si bine gandite. au cliseele disney, desigur, dar nu se rezuma la ele; ea e tipa care vrea o viata diferita si plina de aventuri, dar aici nu e doar o printesa razgaiata si rasfatata, chiar a fost inchisa in turn toata viata, si pe langa asta are si alte motivatii si mici detalii care o completeaza si mai mult. iar relatia ei cu antagonistul e mult mai complexa si mai adanca decat ce a facut vreodata disney pana acum. punctul asta recunosc ca m-a incantat.
celalalte personaje sunt si ele cat de cat mai bine creionate, dar nu chiar atat de profund.
in rest, filmul are cateva momente amuzante (animalele mentionate anterior aduc majoritatea umorului), dar nici unul din aceste clipe nu e de ras cu voce tare, si filmului ii lipsesc glumele subtile pentru un public mai adult (nu ma refer la insiruirea de referinte culturale a la shrek, ci mai degraba spre pixar).
filmul ramane un film pentru copii, in ciuda incercarii de a-l face mai ritmat si cu personaje parca orientate si spre adolescenti. un film bun, recunosc, dar deloc remarcabil. l-as vedea din nou? nu. nu e moment din film de care pot spune ca ar merita revazut
primul film (1987) pt care Plympton a fost nominalizat la Oscar, desi eu personal nu-l consider la fel de bun ca altele care nu au fost nominalizate, se vede clar stilul si umorul sau specific, care atunci a luat lumea prin surprindere
Dublu nominalizat la Oscar pentru scurt-metrajele sale animate, Bill Plymton este unul din cei mai ingeniosi, talentati si originali artisti de animatie din ultimii 30 de ani. In urmatoarea perioada va voi prezenta cateva din filmuletele sale. Enjoy:
După ce un prieten îi povesteşte despre un vis despre perioada sa din Primul Război Lebanez, regizorul Ari Folman îşi dă seama că deşi a fost şi el soldat în acel război nu are nici o amintire din acea perioadă de acum 30 de ani. Bântuit de un singur vis din ziua Masacrului de la Sabra şi Shatilia, el îşi caută foştii camarazi de război şi din amintirile lor şi a altor persoane care au participat la evenimentele din acea perioadă reconstituie propriile amintiri, şi face un documentar despre experienţa sa şi a altora. Documentarul este aproape în întregime animat, ceea ce însă nu îi ia nimic din puterea mesajului, ci din contra. Animaţia e unică şi pe cât se poate de puternică (vezi trailer), imaginile trec de la seren şi minunat la unele de-a dreptul înfricoşătoare şi pline de ororile oricărui război. Iar muzica, fie că e originală sau nu, e minunat aleasă pentru diversele scene. Filmul nu încearcă să explice războiul, sau să damneze sau apere pe cineva, nici nu vrea să scoată în evidenţă eternele orori ale războiul, e doar un documentar poetic care prezintă lucrurile aşa cum au fost, sau cel puţin cum sunt ţinute minte. Şi deşi nu am învăţat nimic nou despre acel război, despre care oricum ştiam puţine, asta nu afectează mesajul universal al filmului despre inutilitatea conflictelor. O temă care se repetă în amintirile foştilor soldaţi, care atunci aveau 18-19 ani, s-ar rezuma prin schimbul de replici: „Am ajuns acolo şi am început să tragem ore întregi în toate direcţiile.” „În cine?” „De unde să ştiu?” Primul film animat nominalizat la Oscar pentru categoria filmelor străine, e o peliculă foarte puternică care nu ar trebui pierdută.
West Side Story (1961) Cristoase cât de gay poate fi filmul ăsta (şi nu mă refer “Brokeback Mountain” gay, filmul ăla avea doi tipi care se sodomizau reciproc, dar în afară de asta nu era deloc gay). Filmul ăsta e aşa de gay încât un tip pe nume Betty îmbrăcat în ciorapi, pantofi cu toc înalt şi un şal roz bon-bon ar zice: “God, this is gay! Whom are you trying to fool honey?”. Da, eternul şi clasicul “West Side Story”, mama (sau tatăl travestit mai degrabă) a tuturor musicalurilor kitchoase, şi sursa a unui număr aşa de mare de parodii că probabil a putea încât ai putea probabil să refaci tot filmul numai din parodiile sale. Pe scurt, Romeo şi Julieta sunt acum un american şi o portoricană în New York. Mă gândesc că cele două neamuri nu prea se înţeleg, iar băieţii adolescenţi din ambele grupe formează găşti care dansează balet şi cânta la unison, şi încearcă să intimideze gaşca opusă cu aceste talente. Urmează o serie de numere muzicale performate de personaje stereotipice slab creionate, o scurtă luptă cu cuţite în care cineva moare, mai mult dans şi muzică şi un final oarecum dezamăgitor. OK, recunosc au fost vreo 2 momente amuzante, oarecum, dar în rest, umorul nu m-a făcut să zâmbesc, drama nu m-a mişcat şi acţiunea m-a plictisit. Filmul ne-a dat nişte numere muzicale care le-am tot auzit („Tonight”, dacă îl auziţi îl ştiţi) printre care desigur „I feel pretty” (varianta Adam Sandler/Jack Nicholson pe care o ştiţi cu toţii e mult mai bună). Dacă aveţi cumva curiozitatea să aflaţi de unde au pornit aceste faimoase cântece, ţineţi minte că aşa a murit pisica, adică şi-a spart singură timpanele şi şi-a scos ochii. Straw Dogs (1971) Întotdeauna am zis că anii ’70 au fost o perioadă minunată pentru cinematografie, îl avem pe Tarkovsky, Kubrick, Coppola, Scorsese, şi nişte tineri Al Pacino, De Niro, Jack Nicholson, Meryl Streep, Dustin Hoffman, John Cazale era încă în viaţă, tocmai ieşisem din supra-artismul anilor ’50-’60, kitschul anilor ’80-’90 era departe, filmele erau realiste dar artisitice, fără cenzuri inutile de la comisia pentru corectitudine politică. A fost o perioadă bună, mai puţin pentru filmele britanice. Ok, exceptând cele două filme Monty Python. De ce toate filmele astea par a fi făcute de studenţi în primul an care încă nu au deprins bine meseria? La „Whicker Man” am înţeles oarecum, adică acolo funcţiona, dar la „Straw Dogs” de ce am impresia că ma uit la un film care ar fi putut fi genial, dar nu reuşeşte nici cum. Cinematografia e slabă, scenele care ar trebui să crească tensiunea sunt anoste, personajele neveridice, nimeni nu se comportă cum s-ar comporta un om normal în situaţia dată, iar actoria, pui mei, e Dustin Hoffman în rolul principal (deşi a recunoscut că a luat rolul doar pentru bani), nu e o actorie proastă, dar nu are loc nicicum să se dezvolte. Actoria ca şi toate elementele din film par a se sugruma reciproc. Povestea pe scurt: un profesor de matematică american faca o vacanţă în satul natal englezesc al soţiei sale, pentru a putea munci în linişte. Dar nu sunt prea bine primiţi, doarece el e o mămâie, şi ea e probabil cea mai atractivă femeie din Anglia (ceea ce nu e greu) şi toţi sătenii vor să io tragă (ceea ce unii vor şi face), considerând că partea feminină a satului pare a fi formată din preadolescente şi femei trecute de 50 de ani. Urmează nişte dispute între toată lumea, ceva ce se vrea tensiune, personajul lui Hoffman umilindu-se mai departe singur fără vreun motiv, o scenă de nuditate aleatorie şi la final mor mulţi în mod sângeros. Filmul a fost foarte controversat la lansare pentru violenţa extremă şi o scenă de viol ambiguuă. Povestea e bună, şi ar fi putut ieşi ceva excelent, dar nu e cazul. Printre puţinele ocazii în care chiar îmi doresc ca Hollywood să fi făcut un remake.
Altered States (1980) Un film bizar, despre un subiect bizar. Un psiholog face experimente despre conştiinţa umană folosind camere de depravare senzorială (izolate fonic şi vizual) şi droguri halucinogene (vezi LSD). După de descoperă un trip indian care au un ritual în care consumă o ciupercă cu efecte foarte puternice, el ia o probă şi o experimentează pe el însuşi. În timpul tripului, simte că ajunge într-o stare originară, iar după experiment observă că tripul l-a afectat atât fizic cât şi psihic. Obsedat de experiment, el se alienează de prieteni şi familie, şi se afundă în străfundurile necunoscute ale conştiinţei. Filmul e debutul actoricesc a lui William Hurt şi Drew Barrymore. Deşi e puţin New Age, filmul reuşeşte să se menţină la un nivel serios în ciuda unor momente destul de absurde. Personajele sunt bine jucate, şi destul de aprofundate, iar relaţia lor şi subiectul filmului sunt destul de bine echilibrate. Efectele sunt uneori penibile, dar putem trece peste asta, iar scenele din tripuri sunt minunat psihedelice. 25th Hour (2002) Deşi am tot văzut bucăţi din acest film, şi încă de pe atunci ştiam că îl voi iubi, abia de curând l-am văzut cap-coadă. Un dealer de droguri este arestat şi condamnat la 7 ani de puşcărie, filmul îl urmăreşte în ultimele 24 de ore pe care le are de petrecut în libertate, şi pe care şi le împarte între iubită, tată, prieteni şi mafioţii pentru care a lucrat. O dramă dură, deloc kitchoasă, veridică, cu personaje bine aprofundate, regizat de Spike Lee şi un cast de vis: Edward Norton în rolul principal, şi Brian Cox, Rosario Dawson, Philip Seymour Hoffman, Anna Paquin în roluri secundare. Nu zic mai multe. Urăsc să folosesc acest clişeu, dar: TREBUIE VĂZUT! Filmul are două din cele mai bune monologuri din toate filmele pe care le-am văzut, unul îl postez aici:
Who framed Roger Rabbit (1988) Alt film pe care nu şti cum să îl iei. Într-o lume alternativă în care desenele animate trăiesc pe viu şi comunică cu oamenii, Roger Rabbit e un star al filmelor animate. Când cineva îi înscenează o crimă, el cere ajutorul unui detectiv ca să-şi cureţe numele şi să nu fie executat. Ai avea tendinţa să zici că e un film pentru copii, şi sunt cu siguranţă numeroase scene care i-ar încânta pe cei mici (cum ar fi singurele scene din istorie în care Bugs Bunny şi Mickey Mouse, respectiv Daffy Duck şi Donald Duck apar în acelaş cadru), dar filmul are şi numeroase scene care sunt potrivite mai degrabă pentru adulţi, aluzii sexuale, crime (de fapt filmul era interzis minorilor sub 13 ani la lansare). Filmul pendulează între seriosul unui film detectiv, chiar film noir, şi absurdul complet a la Looney Tunes. E un film destul de amuzant, şi care va încânta şi adulţii cu cameo-uri din partea lui Tweety, Elmer Fudd, mare parte din desenele din Fantasia şi alte desene Disney etc. Filmul a fost produs de Spielberg şi regizat de Robert Zemeckis (pe care l-am întâlnit (aka servit) astă vară în Sibiu, ceea ce a fost ciudat), iar în rolurile principale îl avem pe Bob Hoskins şi pe Christopher Lloyd în rolul antagonistului. Anecdotă irelevantă: după vizionarea filmului fiul cel mic a lui Hoskins nu a vorbit două săptămâni cu tatăl său deoarece nu i-a venit să creadă că acesta a lucrat cu Bugs Bunny si nu a venit o data cu el acasa sa-l prezinte fiului.
Al doilea filmulet CGI facut vreodata (1986) si primul de nou infiintata firma PIXAR. Pentru a onora acest succes micuta lampa nazdravana a devenit mascota si simbolul Pixar, o vedeti topaind vesele si inlocuind I-ul din Pixar inainte de toate filmele lor:
Acesta este ultimul scurt-metraj Pixar pe care il prezint (pana apar altele desigur), dar va las linkuri si niste detalii despre cele care au ramas:
-The Adventures od Andre and Wally Bee; nu e chiar Pixar, caci Pixar nu exista la vremea aia (1984) dar e esentialmente aceeasi echipa, iar acesta este primul filmulet CGI facut vreodata.
-Tin Toy; inspiratia pentru Toy Story, laureat al premiului Oscar, desi azi par penibila animatia bebelusului, asta sa vedeti evolutia a 20 de ani.
-Knick Knack (1989); un omulet de zapada dintr-un glob incearca sa dea de niste actiune.
Si ultimele sunt cele care sunt scurt-metraje cu personaje din filmele Pixar:
-Mike's New Car: Mike, din Monster's Inc isi ia o masina noua, dar are cateva probleme cu ea.
-Jack-Jack Attack: bebelusul din The Incredibles ii da de furca baby-sitterului (scurt-metraj legat direct de actiunea din film)
-Mater and the Ghostlight; primul din mai multe scurt-metraje care il au ca personaj principal pe Mater din Cars
-Your Friend the Rat; un scurt-metraj educational despre sobolani prezentat Remy de Ratattouile; primul filmulet Pixar care are si animatie clasica si stop-motion pe langa CGI.
-BURN-E; alt filmulet legat direct de actiunea filmului, WALL-E ma gandesc ca ati ghicit. In timp ce WALL-E cauzeaza haos pe nava spatiala un alt robotel la de serios in legatura cu munca incearca cu disperare sa repare un bec.
Daca ultimele 3 scurt-metraje pe care le-am prezentat erau comedii asta nu inseamna ca Pixar nu au facut si chestii mai serioase. Red's Dream a fost facut 1987 (priviti deci dincolo de grafica care azi pare slaba) si arata ca vise pot fi avute chiar si de cei uitati.
