Lore - inocenta intrerupta

„Domnul, Dumnezeu [...] nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!“ Exod 34:7


După înfrângerea Germaniei şi sinuciderea lui Hitler copii unui cadru militar der rang înalt care lucra într-un lagăr se găsesc abandonaţi când ambii părinţi sunt luaţi în arest. Fata cea mare, Lore, care are 14-15 ani, este nevoită să preia rolul de adult pentru ceilalţi copii, o sora cu vreo doi ani mai mică, doi fraţi gemeni de vreo 8 ani şi un bebeluş, şi îi conduce pe aceştia într-o călătorie pe jos până la bunica lor care stă departe în Hamburg.


Filmul funcţionează ca şi Bildungsroman căci Lore, pe care iniţial o întâlnim ca pe un copil în gândire, „fetiţa lui tati”, este nevoită să înfrunte realitatea ororilor comise de nemţi împotriva evreilor. În acest sens ea acţionează şi ca dedublare a poporului german care suferă o trezire abruptă din visul naţionalismului social când vede pentru prima dată pozele din lagărele de concentrare. Iar reacţiile unor grupuri diferite de nemţi, vinovăţie, oripilare, incredulitate sau chiar negare totală, se regăsesc individual în protagonista filmului, al cărei conflict faţă de situaţie este multiplicat când îşi dă seama că tatăl ei era unul din oamenii care supravegheau lagăre. Conflictul este în continuare augmentat de apariţia unui chipeş tânăr evreu care se alătură grupului în călătoria lor; pe de o parte acesta este prietenos şi îi ajută în procurarea mâncării, şi prezintă şi o trezire sexuală a fetei, pe de altă parte împrietenirea cu el reprezintă o încălcare a principiilor părinţilor şi a memoriei lor. Aici filmul pare să sugereze că maturizarea unei persoane poate da naştere unor calităţi negative, căci copii mai mici nu sunt în nici un moment deranjaţi de rasa tânărului chiar revoltându-se împotriva Lorei.


Lore şi fraţii ei par a fi pedepsiţi pentru păcatele părinţilor fiind supuşi unor calvare care oglindesc pe cele ale evreilor din lagăre; sunt înfometaţi, rămân fără posesii, fără părinţi, sunt nevoiţi să fure, şi să vândă tot ce le-a mai rămas pentru un strop de mâncare, iar finalmente unul din băieţii mai mici este chiar ucis. Această ispăşire a păcatelor este, din nou, aplicată tuturor nemţilor întâlniţi, scoţând la suprafaţă natura egoistă umană; acolo unde era prietenie între vecini acum e doar duşmănie. Pierderea valorilor, ideea că lumea lor a fost dată peste cap este semnalată vizual de multe cadre strânse, de prim-planuri şi planuri detaliu pe câte un picior, o mână, mâncarea din faţă, sugerând atât o atmosferă claustrofobică, o lume care în ciuda faptului că e largă este foarte mică, dar şi faptul că personajele nu se mai pot încrede în ceea ce au învăţat şi că singurele lucruri pe care le pot şti cu adevărat este ceea ce se află în faţa lor.


 Finalmente însă Lore demonstrează un efect al corvoadei prin care a trecut, ajunşi la bunica lor, în timpul mesei tânăra refuză să se comporte civilizat şi înfulecă pâinea şi varsă laptele, semnalând că sălbăticia care a avut loc nu poate fi pur şi simplu uitată sau ştearsă dacă toată lumea se preface că nu s-ar fi întâmplat şi că noile generaţii nu vor mai cădea în capcana de a cădea în regulile superiorilor lor fără să gândească.

Inglourious Basterds

O dată ca niciodată în Franţa ocupată de nazişti…
Colonelul Hanz Landa, Vânătorul de Evrei (actorul austrian Christopher Waltz, care a luat premiu la Cannes pentru acest rol), ajunge la căsuţa unui fermier pentru a-l interoga în legătură cu o familie de evrei care a dispărut de curând din zonă.
Dacă scena (familie paşnică, izolată, antagoniştii se văd de departe, discuţie lungă, împuşcături) vă aminteşte de “O dată ca niciodată în Vest” este deoarece filmul e western plasat în al doilea Război mondial, iar primul segment este un tribute adus filmelor lui Sergio Leone.
Dar să nu vă lăsaţi păcăliţi, noul film a lui Tarantino ascunde mai multe decât s-ar aştepta oricine, fie că e familiar cu munca sa sau cu cea lui Leone fie că nu.
Dar să reluăm povestea din alt unghi; Shosana e o tânără evreică care trăieşte în Paris sub acoperire, după ce familia ei a fost masacrată. Acum ea conduce un cinematograf. Îndrăgostit de ea este un tânăr soldat nazist (Daniel Brühl, “Good-Bye Lenin!”) care încearcă să o impresioneze cu actul său de a fi ucis de unul singur o mică armată de americani. Goebbels face un film despre el, şi cinemateca tinerei este aleasă pentru premiera la care vor participa toţi generalii şi politicienii mari nazişti. Tânăra acceptă, planuind o premieră ‘incendiară’.
În paralel, o divizie americană de evrei, conduşi de un apaş (Brad Pitt) au aterizat în Europa, îmbrăcaţi în civil, cu un singur scop, acela de a ucide cât mai mulţi soldaţi nazişti, pentru a băga frica în întreaga armată nazistă, lucru care le reuşeşte de minune. Când inteligenţe engleze află de premiera mai sus menţionată, această mică divizie primeşte misiunea de a o atenta. Restul va trebui să-l aflaţi singuri. Nu veţi regret.
Ce vă voi spune însă este că Tarantino nu degeaba a lucrat 10 ani la acest proiect. Deşi are toate elementele specifice unui film Tarantino, dialoguri lungi cu replici surprinzător de bine scrise, alterate cu scene de violenţă dusă la extreme fără lipsă de sânge, ba chiar o întoarcere la formula de success din Pulp Fiction de a prezenta mai multe poveşti în paralel şi de a le uni pe parcurs, filmul parcă nu are acelaşi feel Tarantino, acel feel de film indie/independent care parcă nu se ia nici pe sine în serios. E un film complet, artistic, grandios, fiecare aspect din filmele precendente ale regizorului fiind duse la noi culmi. Satisfăcător şi pentru cel mai mare sceptic în materie de Tarantino, filmul e probabil cel mai bun al regizorului.
Locul 43 pe IMDb top 250.

Am văzut de curând și (ne)recomand

Das Leben der Anderen (Viața celorlalți) (2006) Foarte recomandabil. A fost la TIFF în 2007. A primit premiul Oscar și BAFTA pentru cel mai bun film străin. În Germania de Est un spion STASI (varianta germană a Securității) ascultă apartamentul unui cuplu de intelectuali, dar când aceștia se pun în situații compromițătoare își dă seama ca nu vrea să îi raporteze. Locul 53 pe IMDB top 250(pentru cei pentru care asta e o referință).


King Kong (1933) Recomand. Deși puțini sunt cei care au rabdare cu filme vechi, filmul, originalul, are un pas repede (e jumate din timpul din varianta 2005), te prinde imediat, și deși primele apariții ale gorilei gigant te fac să râzi, treci repede peste insuficiențele tehnologice. Locul 204 pe IMDb top 250.


Eraserhead (1977) Capodopera lui David Lynch, nerecomandat decât fanilor regizorului care încă nu l-au văzut, sau iubitorilor de filme antihollywood, avant-garde. E un film bizar, plin de simboluri, care nu îți dă cea mai plăcută stare. Dar să ne înțelegem, e GENIAL.


Crucișătorul Potemkin (1925-film mut) Unul din cele mai importante și influente filme din istoria cinamatografiei, cu siguranță ați văzut cu toții o parodie sau referire la faimoasa scena de la treptele de la Odessa, cand căruciorul cu copilul în el coboară treptele sub asediul soldaților. Cu toate astea filmul de propagandă comunistă, e destul de lent și are destule greșeli
chiar și pentru un film din vremea acea. Recomandat celor care sunt interesați de istoria filmului.


Der Untergang (Downfall, nu găsesc titlul în română) (2004) Al doilea film german de pe listă, și al doilea cu temă istorică. Ultimele zile al cancelarului Hitler în buncărul său înainte de a se sinucide, și decăderea sa în nebunie. Foarte bine filmat, foarte bine jucat. Recomandabil tuturor, dar mai ales celor cu interes în al Doilea Război Mondial. Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin. Locul 77 in IMDb top 250.


Back to the Future (Înapoi în viitor) (1985) L-am revăzut. Nu comentez. Cine nu l-a văzut să se uite acum! Locul 103 pe IMDb.


Che: Part One (2008) Prima parte din cele 2 filme făcute de Steven Soderbergh cu Benicio del Toro în rol principal despre Erneste ‚Che’ Guevara. Acest film spune povestea celor 2 ani în care s-a dus lupta răsturnării puterii lui Fulgencio Batista. Filmul nici nu îl glorifică (cum ar gândi mulți) pe faimosul revoluționar, nici nu îl damnează. Foarte recomandat celor cu interes în Guevara, în istorie sau cărora plac filmele de război sau dramele non-kitsch.


College (1927-film mut) Alături de Charlie Chaplin și Harold Loyd, Buster Keaton este unul din fondatorii filmelor de comedie la Hollywood. „College” e un film drăguț, dar cu siguranță nu unul din cele mai bune ale sale. Recomandat amatorilor filmelor mute, sau fanilor Chaplin, dar nu cu mare inimă.