X-Men: First Class

Cum de l-am vazut?
Eram putin sceptic, recunosc cand am auzit ca se face un Origins: Magneto, mai ales dupa ultimul origins, dar apoi s-a transformat in First Class, si a primit niste actori ca lumea, ceea ce mi-a ameliorat scepticismul...dar sa fiu sincer, mereu am fost fan X-Men, si nu aveam sa-l pierd doar pentru ca unul din serie a fost insultator. 

Desi X-Men Origins: Wolverine a fost o mare dezamagire, gustul meu pentru aventurile elevilor din scoala pentru oameni cu abilitati speciale nu a scazut. De la trailer pana la actori filmul parea extrem de promitator, iar sperantele mele s-au dovedit a nu fi desarte, caci filmul a atins potentialul sursei de material. Acolo unde primele au fost niste filme de actiune reusite, aici avem atat actiune de prima calitate, dar si de un subtext social si uman bogat.


Witness the origin [click pentru tot articolul]

L-as mai vedea o data?
Da. Poate nu chiar acum, dar am de gand sa-l revad cand se iveste vreo ocazie. 

The Last Station (2010)

1910, Lev Tolstoy (Christopher Plummer) e cel mai apreciat scriitor contemporan din lumea întreagă, iar scrierile sale au pornit mişcarea umanitară tolstoiană. Tânărul idealist Valentin Bulgakov (James McAvoy, “Atonement”) este ales ca şi secretar pentru marele scriitor. Ceea ce încă nu ştie e că între liderul tolstoienilor, Chertkov (Paul Giamatti) şi soţia lui Tolstoy, contesa Sofia (Hellen Mirren), e un război pentru moştenirea drepturilor de autor.
Tânărul naiv este prins între loialitatea pentru Chertkov (un despre care se spunea că era mai Tolstoy decât Tolstoy însuşi) şi afecţiunea crescătoare pentru excentrica şi melodramatica contesă.
Tolstoy, care la vârsta sa e încă plin de viaţă şi energie, încearcă să păstreze un echilibru între soţia care nu înţelege că el nu mai doar un soţ şi tată, ci, că munca şi viaţa sa afectează întreaga omenire, şi ucenicul care nu înţelege că el nu e doar un profet al unui nou curent şi mod de viaţă, că este şi el un om, care are o familie şi o soţie pe care după atâţia ani încă o iubeşte.
O dramă intensă, fără sentimentalisme, cu momente de umor, lipsit de clişee (nu e tipul bun, sau cel rău, sunt conflicte adevărate între oameni adevăraţi), şi un final minunat şi neprevizibil.
Te simţi la film ca la o piesă de Checkov bine pusă în scenă, pentru o secundă ţi se pare demodat şi fără mare valoare, dar eşti imediat prins de scenariul minunat şi actoria excepţională, fiecare personaj având momentele sale care permit actorilor din spatele lor să-şi demonstreze întreaga capacitate. Şi pe bună dreptate nominalizările pentru Mirren şi Plummer (deşi ar fi meritat şi ceilalţi, mult mai mulţi decât ceilalţi de pe listele oficiale)