The Woman In Black (2012, recenzie raluk.ro)

E un moment de dezamagire pe la inceputul filmului cand aparent nu avem in fata altceva decat acelasi film cu fantome pe care l-am vazut de atatea ori. O vila izolata si darapanata, bantuita de o fantoma cu un trecut tragic care vrea sa razbune pe cei vii, si un idiot care crede ca ar fi o idee buna sa petreaca singur o noapte in casa in care niciunul din cei ce urmaresc filmul nu ar petrece singur mai mult de cinci minute in mijlocul zilei. Satenii care se comporta ciudat, copii mult prea seriosi, filmul pare sa acopere toate cliseele. Si momentele de groaza si jump-scare-urile sunt la inceput dureros de previzibile. Dar dupa ce s-a asigurat ca te simti in siguranta pentru ca ii sti toate trucurile, filmul isi prezinta adevaratele arme si te pedepseste aspru pentru ca nu l-ai luat in serios. Folosind aproape toate cliseele genului cu un talent eficient, aplicand tensiune, atmosfera si socuri bine plasate, pelicula scoate publicul din orice zona confortabila. Astfel nu doar ca uiti repede de tot ce stiai, dar stai la marginea scaunului cu mana pe ochi si cu inima batand nebuneste din cauza adrenalinei.


Compania de film Hammer a deschis un nou capitol in istoria filmelor horror in anii ’60, readucand pe ecran si modernizand monstrii precum Dracula, Frankenstein si nu numai. Desi au dat faliment, au avut o influenta puternica asupra viitorilor scenaristi si regizori ai genului. De cativa ani compania a fost redeschisa si a inceput rapid producerea de filme de groaza si supranaturale de calitate. De curand au scos Let Me In, varianta americana a cartii Let the Right One In. Asa ca nu ar trebui sa fim surprinsi ca regizorul James Watkins s-a descurcat bine, desi e abia la al doilea titlu la capitolul regie. Lucrand la filme de groaza precum Eden Lake, Gone si The Descent 2, se vede ca omului ii vine usor sa bage frica in oameni, si foloseste acest talent si in filmul de fata.

L-as mai vedea o data?
Probabil. Dar mai incolo.

La capitolul actori il avem pe Daniel Radcliffe in rol principal care are aici primul mare rol de film dupa cel principal din seria Harry Potter. Si intr-adevar acum e momentul decisiv al carierei sale, cand se va arata daca isi va putea continua cariera de actor sau daca va ramane mereu tipul care l-a jucat pe baiatul vrajitor. Ca si Elijah Wood, care a reusit sa se scape de imaginea lui Frodo alegand roluri cat se poate de variate – Sin City, Everything Is Illuminated, Green Street Hooligans – Radcliffe a revenit pe ecrane cu un rol cat se poate de diferit de cel care l-a facut faimos: un tanar vaduv, un tata care trebuie sa se ingrijoreze de viitorul odraslei si nu de soarta lumii. Pe de o parte s-a descurcat destul de bine, intrupandu-si rolul cu destul talent incat sa nu evoce amintiri Potter-esti, altfel insa nu iese in evidenta. E drept ca personajul nu are prea multe replici, si se descurca bine doar cu limbajul fizic si mimica, insa cuvantul care vine la minte este “eficient”, nu “memorabil”.

Alti actori cu nume rasunatoare filmul nu are, cu exceptia lui Ciarán Hinds pentru care mi-am exprimat deja admiratia intr-o recenzie anterioara. Si el insa ne prezinta o actorie care isi atinge scopul dar nimic mai mult, punand intrebarea daca este totusi mai degraba mana regizorului care a nu a stiut sa ii directioneze bine pe actorii de vina.

Trailerul zilei: The Woman in Black

Bazat pe un roman horror care a inspirat si o piesa de teatru care din 1987 se joaca in continuu la Londra (e pe locul doi ca lungime de productie), "The Woman in Black" este de asemenea al treilea film al renascutei companii Hammer, care a produs filme de groaza in anii '60 (Dracula cu Christopher Lee, Frankenstein, The Mummy etc),   si care dupa zeci de ani de repaus a produs de curand "The Resident" si "Let Me In".
Filmul este de asemenea prima performanta cinematografica a lui Daniel Radcliffe dupa Harry Potter, si desi este un film despre supernatural, rolul pare foarte diferit decat cel care l-a facut faimos, salvandu-l poate de la soarta lui Mark Hamill si alti actori care nu au gasit roluri datorita identificarii lor cu un rol faimos.

Desi trailerul e cam plin de cliseele acestui gen, si implicit filmul pare sa nu fi scapat de formule de filme cu case bantuite, povestea e destul de solida (am vazut piesa acum vreo 2 ani), si pare a fi una din productiile de calitate ce ne asteapta in viitor. Vom mai vorbi dupa ce iese:

Harry Potter şi Prinţul Semi-Pur

După imensul succes al celor şapte cărţi din seria “Harry Potter” varianta cinematografică nu s-a lăsat mult aşteptată. Un imens proiect, cu un buget pe măsură, care în total se va extinde pe o perioadă de zece ani şi va încorpora opt filme, succesul acestuia, pe plan general, fiind aproape garantat. Individual însă filmele au avut parte de o recepţie mai mult sau mai puţin călduroasă. Ori au fost cam lungite şi plictisitoare, ori adaptarea cărţii la marele ecran nu a fost prea reuşită, cam fiecare din primele cinci filme au avut măcar un element ce putea fi atacat uşor de critică sau fani. Aici intră însă în joc partea a şasea, cea mai bună adaptare de până acum din toată seria.
Filmul are parte de toate elementele necesare pentru o peliculă de succes: un scenariu foarte bine adaptat după carte, care nu exlude nimic important şi nu include nimic mai mult decât era necesar, astfel ieşind un film care intră direct în acţiune, nu se tărăgănează cu introduceri insipide, ţinându-te mereu atent. Ceea ce nu înseamnă că nu există destulă drama ca să echilibreze, dar e construită cu scop. Iar acest echilibru între cele două nu a reuşit să excludă câteva momente amuzante şi altele horror, pentru variaţiune.
Actoria este imbecabilă, actorii principali s-au maturizat vizibil de la primul film, iar rolurile secundare au fost preluate de actori mai în vărstă de mare clasă. Probabil cel mai remarcabil însă a fost tânărul Hero Fiennes-Tiffin de unsprezece ani care a jucat copilul ce va creşte să devină antagonistul seriei (jucat de unchiul său, Ralph Fiennes, în filmele precedente), scurta sa apariţie pe ecran reuşind să-mi dea fiori.
Nu ştiu dacă veţi înţelege ceva din film dacă nu aveţi habar de precedentele, dar doar de dragul acestuia cel puţin merită să vă informaţi puţin despre lumea lui Harry Potter, şi apoi să vă delectaţi cinematografic.