Poster: 2001: A Space Odyssey, Solaris

daca tot am vorbit de de "Moon" si de faptul ca a fost influentat de clasicii SF-ului sa vedem daca aceasta influenta s-a extins si asupra posterului, voi decideti:

2001: A Space Odyssey (1968)


Filmul a avut mai multe postere, dar acesta mi se pare ca a prins cel mai bine sentimentul filmului. Desi se numeste Odiseea Spatiala, posterul ne prezinta un urias ochi colorat ciudat in a carui pupila se distinge vaf silueta unui embrion. E prima expunere la substratul filozofic al filmului care exploreaza esenta de a fi om. Culoarea psihedelica a fost o miscare de marketing geniala, considerand ca la acea vreme cultura drogurilor era la varf, de tagline-ul "The Ultimate Trip" sa nici nu mai vorbim.


Solaris (1972)

Raspunsul rusilor la epopeea SF a lui Kubrick. Tarkovsky a regizat acest minunat film, drama existentiala, explorare filozofica. "Moon" mi se pare cel mai apropiat de acest film in privinta tensiunii, subtilitatii si a dramei.
Posterul e foarte simplist, seria de cercuri concentrice pe fundal negru, amintindu-ne atat de un element foarte stiintific, logic cat si de irisul uman, care vede lucrurile asa cum le doreste.

Un pic de Tarkovsky

Tarkovsky a fost un regizor rus care a fost active în anii ’60-’80. Deși a lucrat în mare parte sub regimul communist a reușit să-și păstreze integritatea creative creeând capodopere aclamate universal precum “Andrei Rublyev”, “Stalker”(“Călăuza”) și “Solyaris”. Printe cei mai originali regizori cinematografici, mulți îl consideră pentru inovațiile sale, ochi pentru detaliu și diversitate tematică răspunsul orientului la Stanley Kubrick.

Oglinda (1975): cel mai personal și autobiografic film al regizorului, pelicula prezintă momente din viața unui om din copilărie, preadolescență și viața de adult. Filmul nu are liniaritate sau un fir narativ clar, iar imaginile filmate sunt alternate de imagini reale din război și din viața din Rusia. Astfel filmul crește peste ambiția sa inițială, prezentând scene din război, din copilăria petrecută sub auspiciul acestuia, al vieții de adult bântuite de trecut și de prezent, filmul prezintă o oglindă a vieții Rusiei dar și a vieții în general. Astfel filmul devine universal, motiv pentru care a reușit să miște până și oameni care nu au idee despre Rusia și URSS. Un prieten zicea că Tarkovsky e ciudat, dar genul de ciudat pe care îl înțelegi, nu ca alți regizori care te bombardează cu diverse imagini fără să rămâi cu nimic. Filmul nu încearcă să spună o poveste anume, ci o poveste care este în noi toți.

Copilăria lui Ivan (1962): Debutul în lung-metraje al regizorului, filmul spune povestea unui băiat de vreo 12 ani, din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial a cărui familie este ucisă de naziști. Pentru a se răzbuna el ajută armata rusă ca spion, pentru care devine indispensibil datorită abilității lui de a se furișa. Superiorii săi decid însă să-l retragă datorită vârstei sale fragede, dar prin încăpățânarea sa el obține o ultimă misiune. Deși e primul film al regizorului se observă tendințele generale ale stilului său, introducerea unor elemente non-narative, suprarealiste, renunțarea la momentelor supradramatizate, minimalismul emoțional, subtilitatea mult mai potentă decât scenele care dau totul pe față. Un film dur și frumos.

Andrei Rublyov (1966): Considerat cel mai reușit și mai reușit film al său, acest film arată povestea unui Rusii mediavale, măcinată de invazii tartare și războaie politice și călătoriile celui mai faimos pictor de icoane din acea vreme, Andrei Rublyov, care în ciuda lumii în care trăiește pictează picturi serene pline de culori și speranțe. Un epic despre natura umană, despre sociatate și cruzime, despre artistul care nu se lasă supus deși totul este împotriva sa, un film despre creație și distrugere.

Lars von Trier socheaza Cannes-ul

Copilul rau al cinematografiei contemporane, Lars von Trier, a facut-o din nou, a socat Cannes-ul. Cei doi au o mica istorie impreuna. Filmele sale intotdeauna au socat juriul si presa pentru tratamentul crud al actorilor si a scenelor de sex explicit ("Idiotii"), iar ultimul sau film "Antichrist" cu Willem Dafoe, arata ambele, scene de sex explicit, moarte de bebelusi, mutilari genitale explicite, tot programul. Filmul a fost receptionat cu combinatia magica de huiduieli, rasete si aplauze. Faptul ca filmul a fost dedicat regizorului rus Andrei Tarkovsky, nu a incalzit publicul cu nimic. Membrii juriului si a presei au huiduit sau au parasit sala de cinema.
Conferinta de presa nu a fost mai calduroasa, atacat de jurnalisti care insistau ca el sa-si justifica filmul, el a spus pur si simplu ca: "Ca a fost voia lui Dumnezeu. El este cel mai bun regizor in viata!" tot articolul aici.
In trecut Trier a avut alte batalii cu juriul si presa; cand filmul sau "Breaking the Waves" nu a castigat Palm d'Or-ul s-a sculat frumos din scaun si a aratat tuturor semne obscene cu degetul. Patru ani mai tarziu, in 2000, cand filmul "Dancer in the Dark" chiar a castigat marele premiu, presa a fost socata si a huiduit.

Ramane doar sa vedem si noi filmul sa decidem daca a meritat agitatia.