The (Un)Lovely Bones (2010)

O adolescentă este violată şi ucisă, după care ajunge în Raiul ei personal (sau mă rog, „the inbetween”, „the place which is neither the that nor the other”, PURGATORY damnit it’s called fucking PURGATORY, what is so fucking hard? It was invented by the catholics, and you are not in any way original) care e o lume multicolorată, pe care o poate modela după cum vrea, plină de peisaje minunate (care uneori seamană izbitor cu Noua Zeelandă), şi unde un copac şi frunzele sale joacă un rol simbolic...ia stai puţin, o lume de apoi pe care o pictezi cum o vrei, paisaje colorate, copacul care îşi pierde frunzele, acceptarea morţii...sună cunoscut...asta e „What Dreams May Come”! Un film de care probabil nu aţi auzit din 1998, cu Robin Williams şi Cuba Gooding Jr (e dramă), un film minunat care în ciuda recepţiei critice foarte bune rămâne cam anonim.
Un bărbat (Williams) moare într-un accident de maşină, la patru ani după ce ambii săi copii au murit la fel. Soţia sa cade într-o depresie severă. Cu ajutorul unui vechi prieten mort, el trebuie să înveţe să-şi accepte moartea, şi ajunge în propriul Rai, care e format din picturile soţiei sale, şi pe care el le poate schimba după nevoile sale. Dar soţia sa se sinucide şi ajunge în Iad, iar el trebuie să accepte că nu o va mai vedea niciodată. Însă nu vrea să renunţe, şi coboară în Iad după ea.
E un film plin de imaginaţie, original, care e drept că uneori e genul de film plin de sentimentalisme, doar că aici în mod ciudat nu sunt enervante şi ieftine, ci chiar funcţionează. Actoria e bună (Williams poate juca foarte bine serios când vrea), povestea e originală, imaginile minunate, doar finalul l-aş fi preferat poate puţin altfel, dar şi acesta funcţionează şi e în ton cu filmul. Dacă aveţi o dată timp, uitaţi-vă la timp (dacă nu vă place mă puteţi înjura), funcţionează foarte bine de văzut cu jumătatea mai bună lângă tine.
De asta cred că „What Dreams May Come” e un film bun...stai puţin...ceva nu e în ordine [se uită la titlu] Pizda Mă-sii!!

Deci da, „The Lovely Bones”...nu mi-a plăcut. Poate pentru că am citit cartea. Aceasta e despre efectul pe care moartea personajului principal îl are asupra părinţilor şi prietenilor şi asupra ei. E o carte despre toate acele mici detalii ale vieţii. Filmul e o corcitură între un thriller despre capturarea criminalului şi o dramă de familie. Parcă nu se stă asupra nici unui moment, mi s-a părut destul de ne-echilibrat emoţional, iar desigur o groază de elemente sunt eliminate. Problema e că pe acele elemente se baza cartea, din cauza lor e aşa bună.
Mă aşteptam la mult mai mult, aştept filmul de când e în pre-producţie, iar mă bucuram de regia lui Peter Jackson. Poate mă aşteptam la prea multe. Acel loc dintre (PURGATORIU) este colorat, şi chiar original, dar e ciudat de dezamăgitor şi chiar superficial. Arată ca varianta digitală a unui trip LSD, nu are motive, sau scop. Iar dacă aşa arată pre-raiul, cum arată Raiul în sine?
Actoria recunosc a fost bună, în mare parte din cazuri, Stanley Tucci e chiar formidabil în rolul ucigaşului, Mark Wahlberg, Rachel Weisz şi Susan Sarandon, snt buni, dar doar la nivelul lor obişnuit, adică nu poţi să zici că aceste performanţe vor fi printre cele mai memorabile ale lor, cât despre Saoirse Ronan (fata aia enervantă din „Atonement”), se descurcă binişor, deşi uneori pare să muşcat mai mult decât poate înghiţi (scuzaţi traducerea din engleză), şi cumva pare să primească roluri de naraţiune.

Recomandarea mea: citiţi cartea, uitaţi-vă la „What Dreams May Come” şi „Tăcerea Mielor”, cele trei elemente pe care filmul parcă încearcă să le atingă dar nu reuşeşte. Sau dacă vă uitaţi la film, nu citiţi cartea înainte.

Comedy Preview Time: Fratii Coen, Robin Williams, George Clooney

"Old Dogs" fratele mai mic a lui "Wild Hogs", film cu care imparte un regizor si un actor, John Travolta. Ii mai are pe Robin Williams si Seth Green. Si este ultimul film a lui Bernie Mac, care a decedat anul trecut.



"The Man who Stare at Goats": Ewan McGregor, George Clooney, Kevin Spacey si Jeff Bridges prezinta povestea reala a unor barbati cu puteri speciale antrenati de armata americana:



"A Serious Man", noua comedie a fratilor Coen, nu stiu cum va fi, dar cu siguranta originala:

Stand By Me & Good Will Hunting

Stand By Me
An: 1986
Regia: Rob Reiner
Durata: 89 minute
Cu: River Phoenix, Wil Wheaton, Corey Feldman, Jerry O’Connel, Kiefer Sutherland, John Cusack

Stephen King este cu siguranţă unul din cei adaptaţi la film autori al tuturor timpurilor. Dar deşi este cunoscut în mare parte pentru poveştile de groază şi adaptările acestora, maestral fricii a scris şi poveşti despre mamen normali, care trec prin situaţii un chiar obişnuite, dar nici paranormale. La un moment dat a publicat o colecţie de nuvele din care două poveşti au fost adaptate, una a fost “Rita Hayworth and The Shawshank Redemption” a cărui adaptare ocupă momentan local 1 pe IMDb top 250, iar al doilea a fost filmat cu 8 înainte; poveste se numea “The Body” dar pelicula a fost redenumită “Stand By Me”. Filmul, pe care sigur îl ştiţi vag, pentru că într-o rula cel puţin o dată pe an pe diverse posturi, spune poveste a patru băieţi de 12 ani care pornesc într-o călătorie de-alungul unor căi ferate pentru a găsi cadavrul unui băiat care a dispărut de câteva zile.
Pe drum trebuie să înfrunte pe de parte câini furioşi, noaptea în pădure, lipitori şi adolescenţi bătăuşi pe de altă parte trecutul fiecăruia, care este încărcat de evenimente nefericite de care ei se prefac neafectaţi, dar care îi rod pe dinăuntru.
Este un film amuzant, trist, despre prietenie, copilărie, maturizare, frica de viitor şi de trecut, şi redă acel punct de vedere asupra vieţii de profunditatea de care doar un puşti de 12 ani e capabil.
Îmi plăcea filmul când eram de vârsta personajelor pentru că îi înţelegeam, şi mi-a plăcut acum pentru că îmi aminteşte de verile când stăteam afară până seara târziu şi jucam ascunsa şi eram sigur de ce înseamnă viaţa, şi ne credeam mai mari decât eram şi nu eram nici pe departe aşa cuminţi şi inocenţi cum ne credeau părinţii.

RECOMANDAT! (161 pe IMDb 250)



Săptămâna asta am mai văzut Good Will Hunting (1997). Sincer, foarte supraapreciat. Cele mai bune momente sunt unele din replicile lui Robin Williams, şi pe alea le-a improvizat el. Filmul a fost scris de Matt Damon şi Ben Affleck, iar cei doi ocupă şi rolurile principale; nu este scris prost în sine, dimpotrivă aduce mult a Kevin Smith, dar poveste e mult prea clişeeatică (unul din momentele cele mai importante şi dramatice pare a fi plagiată direct din, culmea, Stand By Me (jur că e adevărat, dialogul e mai identic, şi jur că e coincidenţă faptul că le-am văzut unul după altul)), iar doritul efect de simpatie nu prea reuşeşte. Cât despre regie, cu tot respectul meu pentru Gus Van Sant, nu pot să zic că am rămas impresionat. Recomandat celor foarte impresionabili de poveşti dramatice şi lacrimogene. (243 IMDb pe 250. mult prea mul)