Jaws

An: 1975
Regia: Steven Spielberg
Cu: Roy Scheider, Robert Shaw și Richard Dreyfuss
Durata: 119 min

Aseară am revăzut acest clasic al cinematografiei, ultima dată îl văzusem când aveam 5 ani, și mi-am întărit opinia că efectele speciale, oricât de complicate ar fi ele, nu sunt de ajuns să susțină un film dacă nu au în spate o poveste, o regie și o actorie ca lumea. Poți să ai tone de explozii și efecte epice făcute pe calculator, toate astea lasă lumea rece dacă nu le folosești cum trebuie.
„Jaws” este un film despre un rechin alb de mărime nu chiar medie care atacă în repetate rânduri o plajă de turiști. Astfel încât un pescar, un om de știință și un șef de poliție pornesc pe un vaporaș să îl ucidă. Dar rechinul în sine de abia dacă apare pe ecran de câteva ori, 2-3 minute în total. Cu toate aceastea filmul e absolut efectiv în a-ți crea o stare de tensiune, gata să sari din scaun în orice moment. Și e bine că de abia apare pe ecran, căci sincer, tehnologia de atunci nu era destul de avansată, și dacă apărea mai mult pe ecran rechinul ar fi căzut repede în absurd. Dar cu toate astea măiestria regizorală a lui Spielberg, a reușit să facă din 2 minute de apariții pe ecran împrăștiate de-alungul filmului, împreună cu un soundtrack compus din doar două note care se repetă în crescendo (John Williams), un film care a creat panică în spectatori, unii rămânând cu o fobie de apă pentru tot restul vieții.
Filmul ocupă locul 107 pe IMDb top 250.

Stand By Me & Good Will Hunting

Stand By Me
An: 1986
Regia: Rob Reiner
Durata: 89 minute
Cu: River Phoenix, Wil Wheaton, Corey Feldman, Jerry O’Connel, Kiefer Sutherland, John Cusack

Stephen King este cu siguranţă unul din cei adaptaţi la film autori al tuturor timpurilor. Dar deşi este cunoscut în mare parte pentru poveştile de groază şi adaptările acestora, maestral fricii a scris şi poveşti despre mamen normali, care trec prin situaţii un chiar obişnuite, dar nici paranormale. La un moment dat a publicat o colecţie de nuvele din care două poveşti au fost adaptate, una a fost “Rita Hayworth and The Shawshank Redemption” a cărui adaptare ocupă momentan local 1 pe IMDb top 250, iar al doilea a fost filmat cu 8 înainte; poveste se numea “The Body” dar pelicula a fost redenumită “Stand By Me”. Filmul, pe care sigur îl ştiţi vag, pentru că într-o rula cel puţin o dată pe an pe diverse posturi, spune poveste a patru băieţi de 12 ani care pornesc într-o călătorie de-alungul unor căi ferate pentru a găsi cadavrul unui băiat care a dispărut de câteva zile.
Pe drum trebuie să înfrunte pe de parte câini furioşi, noaptea în pădure, lipitori şi adolescenţi bătăuşi pe de altă parte trecutul fiecăruia, care este încărcat de evenimente nefericite de care ei se prefac neafectaţi, dar care îi rod pe dinăuntru.
Este un film amuzant, trist, despre prietenie, copilărie, maturizare, frica de viitor şi de trecut, şi redă acel punct de vedere asupra vieţii de profunditatea de care doar un puşti de 12 ani e capabil.
Îmi plăcea filmul când eram de vârsta personajelor pentru că îi înţelegeam, şi mi-a plăcut acum pentru că îmi aminteşte de verile când stăteam afară până seara târziu şi jucam ascunsa şi eram sigur de ce înseamnă viaţa, şi ne credeam mai mari decât eram şi nu eram nici pe departe aşa cuminţi şi inocenţi cum ne credeau părinţii.

RECOMANDAT! (161 pe IMDb 250)



Săptămâna asta am mai văzut Good Will Hunting (1997). Sincer, foarte supraapreciat. Cele mai bune momente sunt unele din replicile lui Robin Williams, şi pe alea le-a improvizat el. Filmul a fost scris de Matt Damon şi Ben Affleck, iar cei doi ocupă şi rolurile principale; nu este scris prost în sine, dimpotrivă aduce mult a Kevin Smith, dar poveste e mult prea clişeeatică (unul din momentele cele mai importante şi dramatice pare a fi plagiată direct din, culmea, Stand By Me (jur că e adevărat, dialogul e mai identic, şi jur că e coincidenţă faptul că le-am văzut unul după altul)), iar doritul efect de simpatie nu prea reuşeşte. Cât despre regie, cu tot respectul meu pentru Gus Van Sant, nu pot să zic că am rămas impresionat. Recomandat celor foarte impresionabili de poveşti dramatice şi lacrimogene. (243 IMDb pe 250. mult prea mul)