Trailerul zilei: Red Lights

Cillian Murphy (a cărui nume se citeşte ‘Chilian’ nu ‘Siliăn’, căci e gaelic nu englez, la fel ca şi la Ciarán Hinds) joacă un fizician care împreună cu personajul psiholog a lui Sigourney Weaver investighează evenimente paranormale în ‘Red Lights’, noul film al tânărului Rodrigo Cortés, care a regizat ‘Buried’ şi care a produs şi scenariul.

Cei doi ajung să-l studieze pe mediumul faimos jucat de Robert De Niro, care nu este deloc încântat. Din trailer filmul pare să cadă în categoria horrorului psihologic, şi îmi pun speranţele că va tinde mai mult spre psihologic. Dacă va reuşi să se ţină departe de clişee şi fire narative epuizate pelicula s-ar putea dovedi a fi una din surprizele plăcute ale anului, mai ales că pare a fi primul rol mai provocator a lui De Niro de la…ştiu eu...’Jackie Brown’ încoace.

-Aşteptări, pregătiţi-vă să fiţi spulberate!

Avatar (IMAX 3D)

Am văzut trailerul, nu am rămas impresionat. Am auzit că va revoluţiona tehnologia cinematografică, de ce? Motion capture? Hm, numele de Robert Zemeckis spune ceva? Şi am început să aud de el, şi să aud de el şi să tot aud de el. Şi am citit câte ceva despre el. Şi da, se pare că domnul Cameron a investit câte ceva în filmul ăsta (timp şi bani), şi da, imaginile arătau superbe. Dar motivul principal pentru care am mers să-l văd, a fost exact acelaşi motiv pentru care l-aţi văzut şi voi. Pentru că pur şi simplu toată lumea a mers să-l vadă, pentru că de la „Return of the King” încoace nu am mai auzit ca cinematografele să fie ticsite, şi să-ţi trebuiască să-ţi faci rezervare înainte, şi asta în România. Aşa că mi-am rezervat bilete la BFI IMAX Londra, şi m-am îmbarcat şi eu pe călătoria spre Pandora.
Pentru că majoritatea dintre voi probabil l-aţi văzut deja nu am să va plictisesc.
Premiza nu e deloc originală, practic e varianta adultă de la „’Ferngully’, ‚Pochahontas’, ‚Atlantis’”. Oamenii cei răi tehnologizaţi invadează tribul şamanic (vezi amerindieni) în pace cu natura să le fure pământul/minereul/ceva resursă. Personajul principal se îndrăgosteşte de fiica şefului tribului, care este promisă războinicului cel mai de vază, ceva trădări, ceva moarte, momente triste, ceva bătălie, alianţa dintre corporaţia cea rea şi armata cea rea pierde. Final.
Totuşi pentru o premiză deloc nouă, povestea a fost apt construită, personajele au fost ok, să zicem veridice în circumstanţele date. Doar că a fost totul mult prea lung. Mai ales că atunci când eşti la cinema 3D tinde să te doară capul şi ochii, iar dacă eşti la IMAX şi ai un ecran înalt de 22 m şi gâtul. Nu e parte a filmului din care să nu se fi putut tăia un sfert; introducerea e prea lungă, acceptarea lui în trib e prea lungă, bătălia finală e prea lungă etc. (înţeleg că a lucrat 15 ani la el, dar asta nu înseamnă că a trebuit să-l lungească). Finalul însă e cam previzibil, ceea ce însă nu strică experienţa per total.
Să vorbim însă de efecte. Da, să fiu al naibii, sunt minunate. Sunt detaliate, sunt o delectare pentru ochi. Da, chiar te simţi că te plimbi prin junglă sau că zbori alături de personaje. De fapt pentru asta a mers lumea la film, oricât de bine ar fi fost scrisă povestea, oricât de exotică ar fi fost planeta Pandora, lumea a mers să vadă cât de fain se vede totul. (un prieten a văzut filmul la calc şi s-a plictisit teribil, la IMAX m-am plictisit doar puţin). Motiv pentru care ar trebui să faceţi tot ce e posibil să îmbogăţiţi experienţa vizuală, nu toţi avem acces la IMAX, dar cinematografe cu 3D se găsesc în mai multe oraşe, şi chiar dacă nu puteţi, măcar la un cinematograf, ştiu că e mai comod şi mai ieftin să-l luaţi de pe net, dar e şi cam degeaba.
Un film care merită văzut, dar în condiţiile adecvate. Nu cred că a fost filmul anului, dar a ridicat bara pentru tehnologie la fel cum au făcut-o „Citizen Kane”, „Star Wars” şi „Lord Of the Rings”, şi a răspuns în sfârşti la întrebarea pe care o aveam de când Zemeckis se joacă cu motion capture-ul: „De ce e nevoie de o tehnologie de animaţie atât de perfectă încât poate să duplice actorul perfect în film, când aş putea la fel de bine să bag actorul?” (dar arată şi că e nevoie şi de reţinere, 40% e încă filmare pe bune)

Locul 37 pe IMDb top 250 (nu va ieşi de pe listă prea curând, dar va coborî câteva locuri bune; părerea mea)

Trailer: Avatar, noul film a lui James Cameron

De cate ori ma uit la trailerele acestui film ma gandesc ca da, arata epic si are niste efecte minunate, povestea pare interesanta,si pare in general un film pe care as vrea sa-l vad. Ceea ce nu inteleg de ce este marketat ca filmul care va schimba era cinematografica pentru intotdeauna. Ca sa intelegeti, filmul e complet CGI (actorii care arata perfect reali sunt facuti pe calculator), filmul va putea fi vizionat 3D ceea ce devine o moda cam enervanta (am vazut vreo 2 filme 3D dar nu am ramas impresionat), dar cica va fi un 3D complet nou si revolutionar, s-au inventat camere si tehnologii noi pentru a face filmul. Da, filmul va fi un nou pas in felul in care se fac filmele, din punct de vedere tehnologic, asa cum a fost "Citizen Kane" in ani '40, "Star Wars" la fine de anii '70, "Jurassic Park" si "Toy Story" in ani '90 si "Lord of The Rings" in deceniul acesta, si da va fi unul din cele mai de succes filme ale anului (anilor, sa nu uitam de "Titanic"), ceea ce nu sunt de acord e ca filmul va avea acelasi impact ca si trecerea de la filme mute la cele cu sunet (ceea ce inca consider partial a fost o mare pierdere). Acelasi lucru s-a spus si despre "Final Fantasy", mai tineti minte acel film, eu de abia.
Dar nu va mai retin, aici e trailerul, si dupa premiera va voi spune daca e ceva de el:

Alien Revisited

Despre primele două părţi din quadrilogia „Alien” am vorbit deja, urmează şi ultimele două.

Alien³ (1992) După cum am menţionat şi mai demult, puţine francize s-au bucurat aşa de mult de regizori de mare clasă ca şi franciza „Alien” (vs. Predator nu se ia în seamă). Primul film a fost copilul original lui Ridley Scott, a doua a fost reinventarea (crezută imposibilă) genială a primului de către James Cameron, al treilea însă nu a fost decât o stoarcere de profit. Filmul s-a bucurat de un scenariu destul de bun şi de un regizor foarte talentat, David Fincher. Problema este că acesta era la primul său film, până atunci se ocupase de videoclipuri, iar studioul nu avea de unde ştii cine va ajunge el într-o zi. Astfel s-au creat multe diferenţe de creativitate, studioul a făcut într-un final ce a vrut, motiv pentru care filmul a ieşit aproape o harababură, şi Fincher s-a disociat de el.
Pe scurt, după întâmplările ultimului film, Ellen Ripley (Sigourney Weaver) a aterizat forţat pe o planetă penitenciară, unde toţi locuitorii sunt foşti ucigaşi şi violatori care au format o proprie religie, fiind închişi pe viaţă, iar apariţia unei femei îi tulbură profund. Evident că în navă mai era un musafir nepoftit, un mic xenomorph (aşa se numesc creaturile) care creşte repede hrănindu-se cu locuitorii puşcariei spaţiale. Ajutoarele nu vin decât după câteva zile, şi Ripley şi bărbaţii trebuie să supravieţuiască până atunci fără nici o armă.
Să nu înţelegeţi că filmul e dezastru. E un SF-Horror destul de bun, are câteva momente care să-ţi facă părul să ţi se ridice, iar actorie e chiar bună. Doar că filmul nu se ridică la rangul celorlalte din serie. Alt defect: s-a hotărât ca extraterestrul să fie generat pe calculator, asta când păpuşile şi roboţii din primele două arătau perfect. Evident că arată ireal şi penibil.

Alien: Resurrection (1997) Deşi partea a treia trebuia să încheie franciza, s-a decis o revenire la Ripley şi extratereştri care o vânează, poate pentru a scoate mai mulţi bani, poate pentru a-i da un final mai vrednic. La regie de data asta Jean-Pierre Jeunet („Amelie”, „Delikatessen”) care a fost optat după ce a făcut „Oraşul copiilor pierduţi”. Ripley este pusă din nou între ciocan şi nicovală, extratereştri care au infestat o nava spaţială şi corporaţia care vrea să îi crească ca şi o armă şi cărora nu le pasă de pierderi umane. Filmul are tot ce e bun din celelalte, acţiune, dramă psihologică, momente înfiorătoare şi o poveste destul de bună. În schimb nu se ridică la nivelul primelor două. Ceea ce trebuie recunoscut e că a adus nişte elemente originale: Ripley are acum ADN de xenomorph în ea ceea ce o face mai agresivă, şansă pentru Weaver de a mai diversifica rolul; şi conţine atât cea mai înfiorătoare transformare a extraterestrului de până acum (nu vă spun care) dar şi cea mai tulburătoare scenă din toată seria (nu vă spun care).

Dacă v-au plăcut primele două ar fi păcat să le pierdeţi şi pe aceste două.

Aliens - 1986

OK, frate, noh cât de tare poate să fie filmul ăsta? Scuza-ți exprimarea neprofesională, da’ serios amu, e genial.
Și acum versiunea mai critică: Nu mă pot gândi la altă serie de filme care să fi avut norocul pe care l-a avut franciza “Alien”; cele patru părți (cum adică 6 părți? Alien vs. Predator? Ce e aia? Îs două chiar? Nu am auzit de ele)patru regizori, fiecare cu un talent incredibil și o viziune originală și nelimitată. Când a scris și a regizat “Alien” în 1979 Ridley Scott a schimbat felul în care sunt private SF-urile, iar mulți se îndoiau că viziunea sa poate fi continuată cu success de altcineva. Și au avut perfectă dreptate, nimeni nu ar fi putut continua viziunea sa, daaar, a venit un domn numit James Cameron, care filmase de curand “The Terminator”, și a adaptat idée propriei viziuni, și așa Alien a devenit dintr-un SF-Horror claustrophobic, cu acțiune puțină dar tensiună multă într-un SF de acțiune. Dar deși a luat-o cam în direcția opusă cu stilul trebuie să zic că funcționează perfect; genul de chesti yin și yang probabil.
Mie nu îmi plac filmele de acțiune, mă mai uit la câte unul, dar nu pot să zic că rămân cu cine știe ce. Dar filmul ăsta: adrenalină de adrenalină, aproape non-stop; dar cu toate astea e bine scris, personajele sunt aprofundate (nu e dramă, dar pe cât se poate), acțiunea nu e de dragul de a fi, fiecare scenă e cu scop.
Ca și precedentul filmul a pus un standard pentru filmele de genul, și îmi e frică că încă nu am văzut alt SF să răspundă la provocare.
Actoria e foarte bună pentru un SF de acțiune cu soldați, ok nu e Jon Hurt sau Ian Holm, dar sunt totuși actori profesioniști, nu ca în alte filme cu soldați în spațiu (da, mă refer la Starship Troopers).
Locul 63 pe IMDb 250 și trebuie văzut!

Am văzut...

In the company of wolves (1984) Au fost o dată ca niciodată basmele. Povești spuse de țărani, seara la foc, despre bine și rău, despre forțe necunoscute ale naturii, povești pline de teroare și erotism non-explicit, care aveau scopul de a atinge visceralul, nu doar a adormi copii. Apoi au venit frații Grimm și le-au adaptat pentru copii, le-au inocentizat, apoi a venit Disney și le-a dat lovitura de grație.
Neil Jordan (Interview with a Vampire) s-a întors la sursă și a redat partea întunecată a basmelor în acest gothic-fantasy-horror sublim; o avem pe bunicuța (Angela Lansbury („Verdict, Crimă”)) în rolul bunicuței care povestește nepoatei inocente despre pericolele oamenilor care sunt mai mult decât par, care nu-și pot controla animalul din ei să iasă. Filmul este încărcat cu alegorii și metafore, fără însă a fi îngreunat de ele, așa poate fi savurat și de cei care nu le înțeleg, ele nefiind relevante poveștii. Pentru unii un film horror/thriller cu vârcolaci, pentru alții o explorare a naturii umane, a viciilor celor mai adânci, a pierderii inocenței în procesul de maturizare și a descoperirii sexualității; îl recomand tuturor mai puțin celor slabi de inimă.


Alien (1979) În ’77 ‚Star Wars’ a revoluționat genul SF introducând o poveste complexe, epică, dar mai ales pentru inovațiile tehnologice. Doi ani mai târziu Ridley Scott va revoluționa și el acest gen de filme, nu prin tehnologie de data asta ci prin combinarea ingenioasă cu horror-ul. Primul din una din cele mai cunoscute serii de filme (4, dacă nu numărăm cele două ‚Alien vs. Predator’), „Alien” ne prezintă ideea simplă a unui extraterestru, un prădător perfect, prins pe o navă cu 6 oameni, și ce vor face ei ca să scape. Deși conceptul de bază e simplu, Scott a reușit să creeze niște tensiuni veridice și subtile între personajele umane, și le-a explorat cu eficiență. Astfel de lupta fizică pentru supraviețuire e dublată de o luptă a inteligenței pentru superioritate morală. Filmul ne prezintă debutul în faimă a lui Sigourney Weaver, și alături de ea actoria magnifică a lui Ian Holm („Lord of the Rings”, „From Hell”) și a lui John Hurt („The Elephant Man”, „Hellboy”, „V from Vendetta”), într-una din cele mai faimoase scene de moarte din cinema. Locul 49 pe IMDb top 250.