Alien Revisited

Despre primele două părţi din quadrilogia „Alien” am vorbit deja, urmează şi ultimele două.

Alien³ (1992) După cum am menţionat şi mai demult, puţine francize s-au bucurat aşa de mult de regizori de mare clasă ca şi franciza „Alien” (vs. Predator nu se ia în seamă). Primul film a fost copilul original lui Ridley Scott, a doua a fost reinventarea (crezută imposibilă) genială a primului de către James Cameron, al treilea însă nu a fost decât o stoarcere de profit. Filmul s-a bucurat de un scenariu destul de bun şi de un regizor foarte talentat, David Fincher. Problema este că acesta era la primul său film, până atunci se ocupase de videoclipuri, iar studioul nu avea de unde ştii cine va ajunge el într-o zi. Astfel s-au creat multe diferenţe de creativitate, studioul a făcut într-un final ce a vrut, motiv pentru care filmul a ieşit aproape o harababură, şi Fincher s-a disociat de el.
Pe scurt, după întâmplările ultimului film, Ellen Ripley (Sigourney Weaver) a aterizat forţat pe o planetă penitenciară, unde toţi locuitorii sunt foşti ucigaşi şi violatori care au format o proprie religie, fiind închişi pe viaţă, iar apariţia unei femei îi tulbură profund. Evident că în navă mai era un musafir nepoftit, un mic xenomorph (aşa se numesc creaturile) care creşte repede hrănindu-se cu locuitorii puşcariei spaţiale. Ajutoarele nu vin decât după câteva zile, şi Ripley şi bărbaţii trebuie să supravieţuiască până atunci fără nici o armă.
Să nu înţelegeţi că filmul e dezastru. E un SF-Horror destul de bun, are câteva momente care să-ţi facă părul să ţi se ridice, iar actorie e chiar bună. Doar că filmul nu se ridică la rangul celorlalte din serie. Alt defect: s-a hotărât ca extraterestrul să fie generat pe calculator, asta când păpuşile şi roboţii din primele două arătau perfect. Evident că arată ireal şi penibil.

Alien: Resurrection (1997) Deşi partea a treia trebuia să încheie franciza, s-a decis o revenire la Ripley şi extratereştri care o vânează, poate pentru a scoate mai mulţi bani, poate pentru a-i da un final mai vrednic. La regie de data asta Jean-Pierre Jeunet („Amelie”, „Delikatessen”) care a fost optat după ce a făcut „Oraşul copiilor pierduţi”. Ripley este pusă din nou între ciocan şi nicovală, extratereştri care au infestat o nava spaţială şi corporaţia care vrea să îi crească ca şi o armă şi cărora nu le pasă de pierderi umane. Filmul are tot ce e bun din celelalte, acţiune, dramă psihologică, momente înfiorătoare şi o poveste destul de bună. În schimb nu se ridică la nivelul primelor două. Ceea ce trebuie recunoscut e că a adus nişte elemente originale: Ripley are acum ADN de xenomorph în ea ceea ce o face mai agresivă, şansă pentru Weaver de a mai diversifica rolul; şi conţine atât cea mai înfiorătoare transformare a extraterestrului de până acum (nu vă spun care) dar şi cea mai tulburătoare scenă din toată seria (nu vă spun care).

Dacă v-au plăcut primele două ar fi păcat să le pierdeţi şi pe aceste două.

The Curious Case of Benjamin Button

Brad Pitt’s sexification

Released: February 6
Certificate: 12A
Director: David Fincher
Cast: Brad Pitt, Tilda Swinton, Cate Blanchett, Taraji P. Henson
Screenwriter: Erich Roth
Running time: 166 mins.
Plot: at the end of the First World War Benjamin Button is born with the looks and health of an 80 year old man, but as time passes he grows younger. Yet his strange situation does not prevent him from having a full and adventurous life, travel the world and find love…

Watch out Burton and Depp, because there is another cinematic couple whose collaborations make great movies with smashing success. If Seven was a thriller that kept you on the edge of your seat, and Fight Club was a violent attack on society with quite a twist, the David Fincher/Brad Pitt team’s new film, The Curious Case of Benjamin Button, brings the tone down a notch, being drama about a man’s journey through life.
Imagine Benjamin Button as a Forrest Gump, just more intelligent, less naïve and…aging backwards. Sure, he doesn’t meet famous people, and the funny element is not as present, but Button’s journey is deeper, exploring the meaning of being human, the worth of a life. And if Gump was looking for his Jenny, Button is looking for his Daisy, but also for a place for himself in the world.
The movie does not only reunite Brad Pitt with Fincher, but also with his Babel co-star Cate Blanchett, who does an excellent job playing a woman whom we first meet in her twenties and we follow up to her eighties. Pitt himself has proven once more that he is not just a pretty face, but can take on a serious role, and he manages to handle with ease the contradiction of a man who looks younger every day, but becomes wiser in the process.

Verdict:
Love, war, fantasy, emotion; a movie for everyone to enjoy. And I promise you won’t notice it lasts for almost three hours.

LOOKCLOSER

-Cate Blanchett did all the ballet dancing herself
-The seven year old Benjamin was played by the dwarf-actor Peter Donald Badalamenti II, over who’s face Pitt’s was digitally superimposed
-The second Hollywood feature film to film in New Orleans after Hurricane Katrina.