Undeva intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat si mai mult sau mai putin post-apocaliptic s-a intamplat un plot-device in urma caruia Pamantul a devenit habitabil in doar doua zone, care, in mod oportun povestii, sunt fix opuse pe planeta. Una este in Europa si cealalta in Australia, iar cele doua zone sunt in conflict in urma lipsei de spatiu.
Australia a redevenit cumva colonie, iar in lupta pentru independenta (cred), teroristi ai Coloniei tot amplaseaza bombe in partea europeana, dorind astfel sa obtina… ceva important, sunt sigur.
In toata aceasta distopie il gasim pe Douglas Quaid (Colin Farrell), care, desi e casatorit cu Kate Beckinsale, este nefericit cu viata sa. Asa ca se duce la o clinica unde clientilor li se implanteaza amintiri pe care altfel nu si le-ar permite: o amanta de lux, o excursie pe Marte, o aventura de spioni etc.
Quaid o alege pe cea din urma, dar inainte ca inception-ul sa poata avea loc, o echipa de mascati iau clinica cu asalt, omorandu-i pe toti cei prezenti, minus Quaid, care brusc are super-abilitati de spion si scapa cu viata, dar nu inainte sa omoare 13 agenti mascati.
Lumea lui este data peste cap cand primeste o serie de indicii care ii arata ca el de fapt chiar este un spion ale carui amintiri au fost alterate si ca este adanc implicat in reteaua teroristilor de pe colonie.
De partea cui lupta de fapt? Este totul doar o simulare? Va primi fata la final? Si pe care din ele? Toate aceste intrebari si altele primesc un raspuns vag sau niciunul, in urmatoarea ora de impuscaturi, explozii si turnuri de poveste irelevante.
"What is real?" Este un tagline care se potriveste filmului original sau povestirii lui Philip K. Dick pe care se bazeaza acesta. Asta deoarece aici povestea se concentreaza mult mai mult pe ambiguitatea realitatii in care traieste personajul. El crede ca lupta pentru o cauza buna, dar tot ce face e foarte posibil sa fie doar o simulare, caz in care orice actiune a sa ar fi complet futila. Dar daca totusi e real? O tematica ce da filmului un nivel in plus celui de film de actiune.
Tema care face o aparitie si in noul Total Recall, caci povestea e bazata pe lucrarile mai sus mentionate, dar este repede data la o parte si uitata in favoarea scenelor de actiune intortocheate a caror functiune e greu de explicat.
Unde vreau sa ajung e ca filmul nu este un SF inteligent, daca la asta va asteptati, de la premisa generala implauzibila pana la detaliile care o compun. Exista unele elemente in care o viziune gandita a unui posibil viitor isi iveste capul, dar destul de putine.
L-as vedea din nou?
Nu.
[articol complet]
No comments:
Post a Comment